Campionatul National de Taekwondo – Locul I se muncește, nu se câștigă

Autorul Articolului: Tiana Toderașc, clasa a 7-a C 

Weekendul trecut am avut oportunitatea și marea placere de a participa la Campionatul Național de Taekwondo. Acest concurs este foarte important pentru orice sportiv ce practică acest sport, deoarece odată cu locul 1 vine și titlul de campion național si ocazia de a fi remarcat de către președintele federației, ce te poate recruta în lotul național al României, visul oricărui sportiv.

Anul acesta, competiția a fost mult mai diferită ca de obicei, din cauza pandemiei.

Încă de când am ajuns la București și am intrat în sală, a trebuit să ne aliniem cu toții pentru a face testul Covid. În sală aveau voie numai antrenorii si sportivii, nefiind toate cluburile prezente, sala era mai bine de jumatate goala.

Clubul meu s-a prezentat, din păcate, doar cu trei sportivi, deoarece acest concurs a fost mai mult destinat copiilor până în 14 ani. Am participat eu, o colegă de 9 ani și un coleg de 13.

Sâmbătă, în prima zi de concurs, a participat colega mea de 9 ani, Anastasia. Aceasta, din păcate, a pierdut și nu a reușit să obțină nicio medalie. După meciul ei, eu cu Tudor am avut cântarul (ca să vadă cei de la federatie că ne încadrăm în categoria de kilograme la care ne-am înscris), iar după aceea am facut o plimbare cu mașina pâna la Dristor, unde am mâncat cât pentru o săptămână, deoarece două zile nu mâncasem nimic, ca să nu âmi dea mai mult decât trebuie la cântar.

După o masă copioasă, ne-am întors la sală să vedem și restul meciurilor și să o așteptăm pe doamna antrenoare să termine de arbitrat la suprafetele de luptă.

Pe la ora 6 am ajuns înapoi în camera de hotel (ce se afla la 5 minute de sală), unde am stat cu Tudor si Anastasia să ne mai distrăm. Ne-am jucat pe telefoane, Tudor a încercat să mă machieze, si spun că a încercat pentru că ce a făcut pe fața mea nu se poate numi machiaj, ci mai degrabă haos!

La orele 11, ne-am dus fiecare la culcare, deoarece în ziua ce urma, eu cu Tudor am avut de luptat.

Dimineața, după ce am luat micul dejun, am plecat la sală și am asteptat cu nerăbdare grilele, ca să aflăm câte meciuri avem de luptat si cu cine. Tudor a avut trei meciuri, iar eu am avut norocul să am doar unul, adică direct finala.

După un timp de așteptare și emotii, a venit timpul să merg la suprafața de luptă, căci urma să vină mult așteptatul meu meci. Odată ce a început lupta, am intrat în forță, urmând sfaturile domnului antrenor. Au fost trei reprize obositoare, dar am reușit să o domin pe adversara mea, caștigând detașat astfel meciul.

Am avut susținători nu numai în tribună, ci și acasă, familia mea, care a urmărit meciul în direct, cu sufletul la gură, fiind pentru prima oară când nu au putut fi alături de mine, datorită condițiilor impuse.

Venise și timpul decernării premiilor. Când mi s-a strigat numele și am urcat cu mândrie pe podium, toată lumea se uita la mine și mă aplauda pentru frumoasa performatță, de a fi campioana națională.

Această experiență mi-a umplut sufletul de bucurie și mândrie, căci am reușit, prin multă muncă, antrenamente și seriozitate să mai adaug încă o medalie de aur în portofoliul meu.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *