Cinque Terre sau cinci povești italiene

Autorul Articolului: Prof. Nicu Crăciun

Cinque Terre e un ținut pe Coasta Liguria, în provincia La Spezia, la 70 de kilometri de Genova, cu cinci sate construite în stânci terasate, cu case multicolore și cărări înguste, cu localnici puțini și cu turiști mulți, cu plaje pietroase, izolate, strâmte și cu o apă limpede, în care îți poți reflecta bucuria de a te afla într-o poveste.

Dacă ai mai fost pe Costa Amalfitană, dacă ai mai ascultat cântecul Rivierei Franceze sau dacă ai visat să înoți în Algarvele Portugaliei,  cel mai bine este să îți înfrânezi orice comparație și să te bucuri de povestea pe care fiecare dintre cele cinci sate – Riomaggiore, Manarola, Corniglia, Vernazza și Monterosso – ți-o îngână ca pe o baladă medievală.

Unele dintre cele Cinci Pământuri datează încă din secolul al XI-lea, altele s-au format după secolul al XVI-lea. Zidurile clădirilor colorate sunt mărturii ca în palimpsest ale secolelor care se suprapun. Catedralele austere, turnurile de control, cimitirele supraetajate, panoramele pe care le oferă fiecare vârf de stâncă, potecile umbroase în care te poți pierde de turiștii grăbiți să bifeze obiective, o cafenea cu vedere spre mare și drumețiile în afara celor cinci sate sunt semnele poveștilor care îți umplu sufletul și îți eliberează mintea de gândurile virusate de cotidian.

Înainte de a pleca, toate forumurile de călătorii spuneau că nu sunt plaje, că nu te poți îmbăia în apa prea bine păzită de stânci. Acest lucru se întâmplă doar dacă vrei plajele cu nisip și cu intrări line în mare. Cinque Terre nu oferă varianta comună a acestor așteptări, deși poți găsi în Moterosso șezlonguri și umbrele de închiriat la prețuri exagerate, cel puțin pentru bugetul meu. În Riomaggiore și Corniglia am găsit, însă, plaje ascunse între stânci, cu pietre sculptate de mare care îți primesc cu multă căldură – în sens propriu și figurat – cearșaful. Cât despre înot, primii pași par a fi o aventură, dar marea sărată și limpede a primit și un înotător fără experiență ca mine.

Drumețiile dintre cele cinci sate sunt cu taxă, acoperită de biletul de tren, un fel de hop on hop off oferit de Trenitalia . Cu 16 euro, urci și cobori de câte ori vrei, între orele 8 și 24. Din păcate, Via dell’ Amore, dintre Riomaggiore și Manarola e închisă până în 2024. Pentru hiking, este nevoie de încălțăminte adecvată. În caz contrar, riști nu doar accidentări, ci și o amendă din partea autorităților. Recomand drumul din Manarola spre localitatea Volastra, dar doar până pe vârful stâncii, pentru contempla o panoramă asupra Manarolei. Ulterior, drumul e greu și nu oferă o perspectivă prea plăcută. Eu am renunțat, amuzându-mă la gândul că Dante compara Cinque Terre cu Purgatoriul. Poate că nu sunt încă pregătit pentru izbăvire sau poate că e o promisiune pentru a reveni pe aceste meleaguri, încât să completez ceea ce nu am reușit a mântui.

În șase zile, cu dorința de a vedea cât mai mult, descoperirea unei culturi nu poate fi totală și ar putea părea superficială. Importantă e, însă, bucuria de a trăi clipa și a de a simți emoția. Peisajele copleșesc privirea, marea cântă și încântă, iar gustul acestui ținut e dat de fructele de mare, de anșoa, de farinata (un fel de alivâncă de-a noastră, ceva mai subțire și, poate, puțin dezamăgitoare), de o prăjitură în Corniglia și de un pahar cu vin.

Însă zona Cinque Terre nu se reduce doar la cele cinci ținuturi. Odată ajuns aici, sărind din tren în autobuz și străbătând ceva kilometri pe jos, vei descoperi Portovenere, cu al lui Golf al Poeților, inspirație pentru Byron și Shelley. În plus, te vei trezi brusc fredonând „Found my love in Portofino”, în orașul care a inspirat-o pe Dalida sau vei face o fotografie susținând Turnul din Pisa, în Piazza dei Miracoli. Să nu uit de „al șaselea pământ”, Levanto, un oraș cochet care, dincolo de plajele scumpe, va pune la picioarele tale golfuri cu plaje sauvage și tuneluri pietonale în care să simți inima muntelui.

E vară, e vacanță și dacă nu ai planuri deja făcute, recomand din tot sufletul să ajungi în Cinque Terre, pentru a asculta poveștile acetui ținut.

P.S. Am citit pe Wikipedia că undeva, în Cinque Terre, s-a turnat o scenă din „Lupul de pe Wall Street” de Martin Scorsese, cu Leonardo di Caprio în rol principal. Eu nu am identificat locul, deci iată încă un motiv de a reveni la Cinque Terre.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *