Dați viață cărților!

Autorul Articolului: Alice Timofte

Procaptu lectoris, habent sua fata libelli” („Încăpute pe mâna cititorului, cărțile își au soarta lor”)  (Terentianus Maurus, De litteris, syllabis, pedibus et metris)

O întrebare clasică pe care majoritatea dintre noi am adresat-o la întâlnirile cu personalități  sau am primit-o la interviuri a fost: „Care este cartea ta preferată?”  Așa cum reprezentarea prietenilor pe care îi avem este un indiciu asupra persoanei noastre, conform cunoscutului proverb ,,Spune-mi cine îți sunt prietenii și îți voi spune cine ești tu”, la fel și cărțile pe care le citim spun multe despre noi. Ele oferă o adevărată perspectivă asupra personalității, intereselor, preocupărilor și nivelului cultural al cititorului, chiar asupra sufletului acestuia.

Dar, desigur, nimeni nu are aceeași carte preferată pentru totdeauna;  ele se schimbă.  Dacă îți amintești care erau cu ani în urmă volumele pe care le citeai, atunci îți vei aminti și de ipostaza în care te aflai, privind cu înțelegere din perspectiva ta actuală la tine, cel de acum doi – trei ani. La fel cum anumite parfumuri sau imagini ale obiectelor ne pot trimite înapoi în copilărie, tot așa și cărțile recitite ne translatează în trecut, în anumite momente din viața noastră.  Poate îți amintești încă ce carte citeai când ai făcut prima călătorie în străinătate. Sau, mai dureros, ce cărți ai aruncat când ți-a fost frântă inima.  Fiecare carte devine, astfel, un o bornă a traseului nostru, fiind legată de etapa din viața ta în care am citit-o și, cu siguranță, de semnificațiile desprinse din ea, de aceea, dacă vor reciti aceeași carte peste ani, vom descoperi alte sensuri, cele de care avem nevoie în acel moment. E uimitor, nu?

Dar, ca toate amintirile, și cele despre lectură pot fi amestecate și neclare. De aceea este important să ținem o evidență a lor. Unii cititori pasionați păstrează chiar jurnale, în care înregistrează scene cheie și citate memorabile din cărțile citite. La început, nu mi s-a părut o metodă eficientă, preferam doar să citesc și să rămân cu simplele amintiri și impresii create din lectura paginilor parcurse, dar apoi am devenit invidioasă pe o prietenă care îmi arătase jurnalul ei bogat și frumos organizat. Din acel moment, am urmat exemplul ei și am scris și eu unul. Acum, tot ce trebuie să fac este să arunc o privire asupra unui titlu și începe călătoria în timp, prin lumea imaginară, sărind din pagină în pagină, ca un copil după ploaie căutând să evite băltoacele pe pajiștea renăscută, dar tot mai cade în câte una. Sunt paginile capcană care te prind în captivitatea lecturii – magnet.

Cu siguranță, cărțile te pot face să plângi, să râzi, să călătorești și să visezi. Da, ele te transformă, te fac mai sensibil, mai curajos sau mai atent la ce se întâmplă în jurul și în interiorul tău. Cele mai la îndemână exemple ar fi:  „Contele de Monte Cristo“ al lui Alexandru Dumas sau „Să nu ne uităm la ceas“ de Rodica Ojog-Brașoveanu.  Pentru început, cărțile te ajută să îți îmbogățești vocabularului și chiar îți creează experiențe de viață, arătându-ți aprioric ce înseamnă să trăiești. Putem  trăi în mod indirect experiențe uluitoare alături de protagoniștii din paginile cărții preferate. Don Quijote , spre exemplu, prin profunzimea și sensibilitatea sa, ne poartă printr-un adevărat carusel al emoțiilor. Fie că este vorba de descrierea unor peisaje și locuri interesante sau de comportamentul eroilor literari, de trăirea unor experiențe noi, cărțile sunt un mod sigur de a provoca emoții și de a ne face empatici.

A fi un „șoarece de bibliotecă” în epoca de astăzi este stimulativ și inedit pentru mine, deoarece  vine la pachet cu setul unic de provocări și oportunități pe care nu ți le oferă lumea calculatorului, online-ul care ne bântuie pe toți mai ales în ultimul an. Odată însușit acest statut, veți descoperi că ați întrat într-o lume fascinantă din care nu mai puteți ieși așa ușor și vă confruntați cu probleme despre care doar un adevărat iubitor de cărți știe. Un exemplu ar fi faptul de a fi înconjurat mereu de cărți, care devin parte din viața ta și, oriunde vei merge, vei da de o carte, în bucătărie, în sufragerie și chiar în baie. Dilema este cum să faci față asaltului cărților în viața ta, invaziei personajelor din epoci diferite.  Să păstrezi ordinea cronologică în alinierea lor sau pe cea alfabetică (poate e mai bine să-I decupez și să îi amestec ca într-un poster suprarealist, cuplându-i după placul meu)?. Dar cea mai mare provocare este indubitabil  aceasta: prea multe cărți, prea puțin timp. Aici, termenele limită pot fi utile. Setarea lor vă va oferi acel plusul de energie necesar pentru a intra în universul nou al fiecărei cărți.

În final, vă mărturisesc că am făcut această pledoarie pentru cărți și lectură pentru a celebra  Ziua Internațională a Cărții, desemnată de UNESCO pentru 23 aprilie, din anul 1995. La zi aniversară, indiferent dacă ești un ,,șoarece de bibliotecă” sau un cititor ocazional,  putem cădea de acord asupra impactului lecturii în viața noastră, căci cărțile ne spun atât de multe lucruri, ne amintesc de cine am fost și cine suntem acum. Nu numai că ne transportă înapoi la momentele cheie din viața noastră, dar, atunci când sunt recitite, ne oferă informații pe care nu le-am observat sau apreciat niciodată la prima lectură. Așadar, cărțile ne prelungesc viața, chiar ne adaugă noi vieți, dacă este adevărată informația pe care am descoperit-o recent pe un afiș mare dintr-o librărie: „Ai atâtea vieți câte cărți ai citit”.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *