Demența digitală – de Manfred Spitzer- despre riscurile excesului de tehnologie

Autorul Articolului: Elena Ciubotariu, clasa a 7-a C

”Viața noastră depinde astăzi atât de mult de noile tehnologii, încât am ajuns să ne simțim pierduți fără calculator, internet și telefon inteligent. În fiecare zi, o nouă invenție vine să ne facă munca mai ușoară, preluând mai ales din efortul mental pe care ar trebui să îl depunem. Care sunt însă efectele asupra creierului nostru? Asemenea unui mușchi, acesta se atrofiază cu cât este folosit mai puțin. Ne-am obișnuit să căutăm pe Google răspunsul la orice întrebare, să stocăm toate informațiile pe un dispozitiv digital și să efectuăm pînă și o socoteală simplă pe calculator. În plus, petrecem tot mai mult timp pe rețele de socializare și înlocuim contactele personale cu cele virtuale”.

 Alpinismul nu se învață dacă te urcă cineva în vârful muntelui, tot astfel un tânăr nu devine expert ( indiferent de domeniu) dacă pune întrebări unui alt expert.

Demența nu înseamnă doar pierderea memoriei, iar în cazul demenței digitale nu este vorba doar de faptul că tinerii (mai ales) par să devină din ce în ce mai uituci. Este vorba mai degrabă de randamentul mental, gândirea, capacitatea critică de asociere în multele informații pe care le acumulăm în decursul vieții. Conform datelor științifice de astăzi, este nevoie de un calculator pentru învățare la fel de mult cum este nevoie de adidași pentru alergare sau de un aparat (Rontgen) pentru a proba pantofi. Rețelele sociale digitale nu duc nicidecum la contacte mai multe și mai bune, ci la izolare socială și la contacte superficiale.

”De mai bine de 15 ani, autori importanți publică în mari reviste de specialitate articole care arată că nu există nici un indiciu privind eficacitatea calculatoarelor în procesul de învățare din școală.” Dacă se măsoară randamentul elevilor care învață cu și fără calculator, se observă un efect negativ la cei dintâi. Într-un Tweet sau o postare de pe internet nu se poate spune mult. Acest lucru duce în mod necesar la mai multă superficialitate. În această perioadă, tinerii nu mai comunică în fraze elaborate, ci doar în stil telegrafic și aproape că s-a inventat un nou limbaj, plin de prescurtări, aferent rețelelor de socializare. ”Cantitatea de neuroni și sinapse implicate într-un conținut dat, depinde de profunzimea procesării.” În consecință, tinerii vor avea din ce în ce mai puține sinapse implicate și vor suferi de diverse boli psihice sau pierderi de memorie.

Astăzi copy-paste, copierea și lipirea unui text, sunt activități de la sine înțelese și nu ne mai putem imagina cum se scriau pe vremuri scrisori sau cărți, fără a avea la dispoziție aceste posibilități de editare. Mai facem efort mintal atunci când interacționăm în mod activ cu lumea. Educația este cel mai important factor pentru sănătatea unui om. Și, pentru că sănatatea mentală depinde și de cea fizică, educația are un efect dublu. Mai mult chiar, educația ne face liberi-liberi de multe constrângeri, căci cine este educat se poate poziționa critic față de sine și față de ceilalți, fără să trăiască la voia întâmplării.

Calculatorul prelucrează informații, la fel cum fac și oamenii care învață. De aici se deduce în mod greșit că un calculator este un instrument ideal pentru învățat. Tocmai pentru că un calculator preia din munca noastră mentală, laptopurile și tabletele lăudate la târgurile educaționale nu sunt potrivite pentru o învățare mai bună. Observațiile și activitățile deschise sunt cel mai bun mod de a stimula dezvoltarea limbajului la copii, fiindcă ele îndeamnă la continuarea prelucrării în minte a conținutului. Internetul și calculatorul nu ne modifică doar gândirea, memoria și atenția, ci și comportamentul social.

”La fetele între 8-12 ani, s-a constatat un raport negativ între rețelele sociale digitale și cele reale, cine avea multe prietene online avea puține prietene reale. Creierul unui nou-născut cântărește apromaxiv un sfert (350 g) din greutatea creierului unui adult (13000 până la 14000 g), raportul fiind același pentru volum, însă prezintă deja toate celulele nervoase șă axonii care le leagă, iar numărul lor nu mai crește după naștere”. Bebelușulul care tocmai învață să meargă trebuie să evalueze câte impulsuri trebuie să trimită musculaturii spatelui, șezutului și părților din spate a picioarelor, atunci când trunchiul se înclină în față. Dacă trimite prea puține impulsuri, cade în față, dacă trimite prea multe impulsuri, cade pe spate. Deci, până și bebelușii fac un efort când sunt mici, pentru a se putea deplasa.

În concluzie, nu trebuie să folosim prea mult rețelele de socializare și platformele digitale pentru că ne distrag atenția și sunt nocive, dar nici deloc, deoarece pentru asta au fost inventate, pentru ca lumea să beneficieze de ele. În cele din urmă, nimeni nu este perfect, de aceea nu trebuie să judecăm pe alții pentru ce fac, pentru că mai târziu vom fi și noi judecați după faptele noastre, dar ”un creier fără educație este ca o carte fără litere.” Această carte m-a ajutat foarte mult să conștientizez pericolul demenței digitale și că viața e mai frumoasă dacă vorbești /socializezi cu cei dragi fizic și nu stând doar în spatele unui ecran care nu are nici suflet și nici gândire rațională.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *