Descartes vs Berkeley: Două teorii ale cunoașterii

Autorul Articolului: Lara Homsi

Pe măsură ce începem să ne întrebăm ce este realitatea, învățăm mai multe despre noi înșine și percepțiile noastre asupra vieții. În fiecare zi avem încredere în simțurile noastre, credem ceea ce vedem, mirosim, atingem, auzim și gustăm, dar ne punem vreodată întrebarea dacă simțurile ne mint sau nu, ne-am gândit vreodată că poate simțurile noastre sunt manipulate? Nu vom ajunge niciodată la un răspuns concret, dar tocmai așa ne simțim în viață. Datorită acestor întrebări existențiale am ajuns în acest punct în care suntem acum ca societate și gândire, chiar dacă, în final, totul pare fără sens. Dar asta ne deosebește de celelalte ființe cunoscute de noi, având o minte rațională și acest simplu fapt dovedește existența noastră, așa cum a sugerat filosoful René Descartes. (31 martie 1596 -11 februarie 1650)

El a fost un raționalist unic într-o epoca în care mulți filosofi își sprijineau argumentele făcând apel la existența unui Dumnezeu. Acesta a abordat un scepticism extrem, stabilind faptul că nu putem considera ca fiind adevărat decât ceea ce este de la sine evident. El era absolut conștient că există o ființă unică creatoare. Această idee a avut-o dintotdeauna, ceea ce îi permite să ajungă la concluzia că aceasta nu-și are sursa din el însuși. Conceptul de perfecțiune nu poate să provină decât de la o ființă desăvârșită sau, cu alte cuvinte, de la Dumnezeu. El sugerează că noi, ca ființe imperfecte, nu putem avea o reprezentare a conceptului de ființă desăvârșită, prin urmare aceasta idee fiind întipărită în natura noastră, înnăscuta. Faptul că Dumnezeu există este pentru Descartes un adevăr la fel de evident ca și cel care dovedește că el este o ființă gânditoare: ,,Gândesc, deci exist’’ (Cogito, ergo sum).
,,Mă îndoiesc de adevărul tuturor credinţelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aş putea îndoi. Iar întrucât mă îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aş putea-o nega. Şi de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca fiinţă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existenţa tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existenţa propriului meu corp: de unde ştiu că nu este o simplă închipuire? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc şi ca atare exist ca o fiinţă gânditoare, independentă de corpul material.’’
                 – René Descartes

Bine, dar cum ramane cu realitatea materială? Lucrurile pe care le observam sunt reale sau nu? Ei bine, putem spune că gândurile nu corespund neapărat cu realitatea materială.

George Berkeley (12 martie 1685 – 14 ianuarie 1753), inspirat de John Locke, credea că lumea materială nu exista de fapt și că totul se bazează pe percepții, acesta afirmând: ,,A exista înseamnă a percepe sau a fi perceput’’ (Esse est percipi). Percepțiile ne ajută să recunoaștem un obiect după calitățile sale: calități primare (greutate, înălțime, densitate etc.) și cele secundare (culoare, textura,miros etc). Berkeley a constatat că fără calitățile secundare ale unui obiect, nu ar exista calitățile primare ceea ce ne face să deducem că obiectul respectiv nu ar mai putea exista sub nicio formă.

În concluzie, lucrurile exista doar pentru simplul fapt ca sunt percepute. Întrebarea este: ce se întâmplă noaptea în momentul în care dormi, tu fiind singurul care poate percepe obiectele din camera, chiar și pe tine însuți? Acestea pur și simplu dispar temporar odată cu tine? Marele empirist a spus că acest lucru nu se poate întâmpla datorită faptului că există un observator care percepe totul permanent, Dumnezeu.

Cum am putea să percepem materia din care este alcătuită propria noastră realitate? După spusele lui Berkeley, știm doar că suntem făcuți din spirit. Toate ideile noastre, spunea el, au o natură exterioară propriei noastre conștiințe, dar această cauză este de natură spirituală, nu materială. Ideea este că numai o altă voință poate fi cauza care determină lumea noastră materială. Prin urmare, totul își are izvorul în spirit.

,,A fi sau a nu fi’’ nu este o întrebare completă. Trebuie să ne întrebăm și ce suntem. Suntem oare ființe umane adevărate, în carne și oase? Lumea noastră e alcătuită din lucruri reale sau totul este doar conștiință?


Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *