Interviu – Ionuț Patrașcu

Fiecare om e deosebit prin el însuși

Autorii Articolului: Roxana Crețu și Daria Aneculăesei, clasa a 11-a C

Dacă ești pasionat de zbor, ești la un pas mai aproape de a-ți împlini visul. Aeroclubul Romaniei din Iași oferă cursuri gratuite pentru tinerii de până în 23 de ani. Unul dintre instructorii de la planorism este  Ionuț Patrașcu, pilot comandant. Este instructor de zbor din 2015, urmând cursuri la Aerodromul “Alexandru Matei” din Iași. Primul zbor l-a efectuat la vârsta de 16 ani, pe 1 mai 2007 și până în prezent are 1100 de ore de zbor la planor.

Reporteri: Vom începe cu o întrebare ușoară, comună, pe care sigur o auziți destul de des și anume: Cum v-ați descoperit această pasiune care a dus, în final, la cariera pe care o urmați acum? A fost visul de mic copil?

Ionuț Patrașcu: De mic copil m-au atras avioanele și elicopterele, practic tot ce zboară, dar credeam că aviația este pentru cei cu bani sau cu piloți în familie, parțial este adevărat! Aviația este scumpă, mai ales la noi în țară. Dar pe când eram în clasa a 9-a, tatăl meu a întâlnit la un magazin în cartier un domn ieșit la pensie,  mecanic de la aeroclub, iar acesta din urmă l-a abordat pe tata și a început să-i povestească despre aeroclub, că ei caută tineri ca să-i învețe să zboare și apoi să reprezinte aeroclubul la concursuri.

Tata mi-a povestit, i-am zis că-mi doresc, mama nu a fost de acord mult timp, dar la notar a fost nevoie de acordul unui singur părinte, așa că tata a semnat. După ce am obținut licența în 2007, a început și mama să se obișnuiască cu ceea ce fac.

R: Cine este Ionuț Patrașcu? Prezentați-vă  în câteva cuvinte.

I. P. : O persoană sinceră, neobișnuit de calmă, dar căreia îi plac senzațiile oferite de zbor, îmi place mult să fiu în natură, o fire ce tinde spre perfecțiune, ceea ce nu e mereu bine. Sunt o persoană absolut normală, nu consider că am ceva deosebit față de ceilalți. Fiecare om e deosebit prin el însuși.

R:Primul zbor este cu siguranță o experiență de neuitat. Cum ne-ați putea descrie dvs. primul zbor la bordul unui planor?

I. P. : Primul meu zbor a fost la vârsta de 16 ani fără o lună, pe 1 mai 2007, până atunci nu zburasem niciodată cu nimic. Au fost emoții mari pentru că nu știam la ce să mă aștept și nu mai făcusem niciodată ceva așa de important sau o activitate care să-ți ofere senzații intense. Am avut un domn instructor în vârstă foarte bun, care m-a pregătit foarte bine pentru a zbura în siguranță.

R:Există unii piloți sportivi care aleg să continuie doar din acest punct de vedere, nedorind să devină și instructori de zbor. Ce v-a determinat pe dvs., în schimb, să optați spre această variantă?

I. P. : Dacă rămâneam doar sportiv, acum aș fi lucrat probabil în domeniul construcțiilor civile și cel mai probabil nu aș mai fi putut veni la zbor în mod regulat, iar astfel ar fi fost foarte dificil dacă nu imposibil să particip la campionate. Astfel că în anul 3 de  facultate și deja cu o experiență destul de bogată în pilotarea planoarelor, s-au scos posturi vacante la aeroclub și m-au întrebat dacă mi-aș dori să urmez o carieră în această ramură a aviației, aviația generală și am zis că da, clar. La început am fost angajat ca pilot, după care la scurt timp m-au introdus în cursul de instructori, iar în 2015 am absolvit acest curs și implicit calificarea de instructor de zbor la planor.

R:Dintre toate zborurile efectuate la distanță, care a devenit cea mai interesantă poveste de zis și în ce fel? De asemenea, care a fost cel mai lung zbor de distanță?

I. P. : Fiecare zbor în parte are povestea lui, întrucât nicio zi nu seamănă cu cealaltă, în fiecare zi având parte de situații diferite, după fiecare zbor de distanță este ceva interesant de povestit. Sunt multe situații care apar în timpul unui astfel de zbor, de exemplu, un zbor la Craiova în timpul unui campionat, pe traiect către următorul punct din probă, a trebuit să trec printre doi nori mari (unul în stânga și unul în dreapta traiectoriei) și prea întinși pe orizontală pentru a-i putea ocoli, astfel că a trebuit să trec printre ei, prin ploaie, în apropiere a și fulgerat la un moment dat, inima bătea foarte repede, toate simțurile erau atente la orice sunet, orice vibrație, corpul gata să ia o decizie în orice moment.Cel mai lung zbor a fost undeva la 540 de kilometri parcurși și 08 ore și 2 minute durata, tot la Craiova, în timpul unui campionat național.

R:Ați avut parte de  momente dificile (aterizări de urgență, defecțiuni, alte surprize neplăcute)? Ați fost nevoit să folosiți parașuta?

I. P. : Aterizări de urgență am vreo 30 la număr, dintre care 3 anul acesta. Aceste aterizări sunt ceva normal în acest sport, e ca și cum ți s-ar opri motorul la mașină pentru că nu mai are benzină și tragi pe dreapta, aici nu mai găsești curenți ascendenți ca să poți urca și trebuie să alegi un teren potrivit și să aterizezi acolo, iar planoarele sunt proiectate pentru asftel de situații.

Defecțiuni nu am avut niciodată și nici nu am auzit de astfel de situații de când zbor planorul. Nu am fost nevoit să folosesc parașuta până acum. Planorul, dacă este îngrijit cum spune la manual, este o aeronavă foarte fiabilă și cu șanse extrem de puține de apărea o defecțiune.

R:Pe lângă licența de pilot planorist, suntem curioși ce alte licențe din domeniul aviației mai aveți și ce ne-ați putea povesti despre ele (motive, oportunități, avantaje/dezavantaje etc.)?

I. P. : Acum vreo 7 ani am obținut licența de pilot pentru avioane ultraușoare (acele avioane cu 2 locuri, până în 450 de kg) iar acum 2 ani am obținut licența de pilot privat PPL (private pilot license) ca pas de bază pentru a diversifica activitățile de zbor ce le pot desfășura în aeroclub. Astfel după această licență acum susțin examenele teoretice pentru CPL (commercial pilot license) pentru a putea deveni și instructor de zbor la avion, să pot tracta planoare cu avionul și să pot lansa parașutiști din avion.

R:Planorismul este un sport și mai ales unul de echipă. Ce calități considerați că ați dezvoltat, în timp? Ce impact a avut totul asupra dumneavoastră?

I. P. : Așa este, un sport de echipă unde fiecare membru trebuie să cunoscă ce are de făcut și să facă asta la timp. Pe mine m-a ajutat când am început la 16 ani să fiu puțin mai sociabil, mai extrovert să spunem, eu fiind clar un tip introvert, dar sociabil. M-a ajutat să construiesc prietenii, după ce am început să particip la campionate, am început să cunosc țara noastră, pentru că până atunci nu ieșisem din Iași decât până la bunica la țară sau o dată la București la un unchi și atât. Acest sport m-a făcut și mai disciplinat decât eram, am învățat să fiu practic, eficient în tot ce fac, planorismul te educă și  apropie oamenii, cei ce participă la zbor se simt toți ca într-o mare familie.

R:Care considerați că sunt trăsăturile unui viitor pilot de succes? Care credeți că sunt obstacolele?

I. P. : Păi, un viitor pilot ar trebui, după părerea mea, să fie o fire puternică, să tolereze bine situațiile stresante, disciplinat, serios, să învețe mereu, să-și pună mereu întrebări, să aibă un stil de viață echilibrat, consider asta foarte important pentru a avea o carieră de pilot cât mai lungă și plăcută.

Obstacolele ar fi, dacă nu ai vârsta sub 23 de ani, ca să poți beneficia de gratuitate la Aeroclubul României, în primul rând banii, apoi starea de sănătate, dacă vârsta o îndeplinești, va mai trebui să fii și într-o stare bună de sănătate. Apoi ar mai fi disponibilitatea, acest sport necesită mult timp petrecut pe aerodrom, 5 zile pe săptămână, în medie cam 6 ore. Astfel, dacă mai practici și alt sport, uneori va trebui să alegi între alt sport și planorism. Unii au ales planorismul, alții le fac pe ambele,  nu e imposibil, dar mai dificil.

R:Acum, pentru a încheia,  puteți să dați un sfat cititorilor Timpului Alecsandrist?

I. P. : Dacă sunt interesați de un sport aviatic și simt că ar dori să zboare, îi sfătuiesc să încerce cursurile oferite de Aeroclubul României, cât sunt încă gratuite pentru cei între 16 si 23 de ani și poate așa își descoperă noi posibilități. Cei cărora le place cu adevărat zborul, vă vor descrie că este precum un microb de care nu poți să mai scapi și vei căuta mereu să zbori.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *