”Hoțul de cărți”- o călătorie printre cuvinte și istorie dramatică

Autorul Articolului: Iuliana Catalina Gafton, clasa a X-a E

Așa cum titlul reprezintă ceva mai mult decât un indiciu pentru cititor și este un element anticipativ foarte important, în această carte urmărim povestea unui, literalmente, hoț de cărți. O fată pe nume Liesel Meminger în vârstă de 10 ani ajunge într-o nefericită zi de ianuarie 1939 în orașul Molching, pe strada Himmel, la casa părinților adoptivi, Hans și Rosa Hubermann.

Pe drumul care ducea către München, într-un tren, Moartea a făcut cunoștință cu hoțul de cărți. Aici se aflau și mama și fratele ei, cel din urmă murind înainte de a ajunge pe strada Himmel (=Rai) și care a avut parte de serviciile funerare în apropierea de linia trenului. De asemenea, aici debutează faimoasa serie de furtișaguri a lui Liesel, primul norocos fiind ”Manualul groparului”, fata bucurându-se de succesul de a ascunde cartea doar temporar. Revenind pe strada Himmel, la Rosa și Hans Hubermann, ajungem să ne apropiem din ce în ce mai mult de ilustra carieră de hoț a lui Liesel, dar și de însăși Moartea, pe care autorul alege să o personifice, oferindu-i, paradoxal, o viață, o inimă, un job, o poveste.

Aventura hoțului de cărți continuă, acesta reușind să se adapteze noii sale vieți, școli, dar nereușind să se conformeze cu sistemul nazist din Germania. De-a lungul paginilor, urmărim evoluția lui Liesel în noua comunitate, cunoscându-i pe cel mai bun prieten al ei, Rudy Steiner, pasiunea arzătoare pentru citit, iubirea pentru cuvinte, o revoltă palpabilă pentru Adolf Hitler, o importantă prietenie cu un evreu, o serie de reușite furturi de cărți și creația lui Liesel Meminger, însăși întruchiparea vieții ei scrisă pe hârtie.

Câteva dintre evenimentele semnificative pe care doresc să le menționez sunt legate de refugiul unui evreu în casa Hubermannnilor, pe nume Max Vandemburg, care reprezintă, din anumite puncte de vedere, oglinda lui Liesel, motiv de temelie a unei strânse prietenii ce va dura pe tot parcursul existenței lor, casa primarului – sursa veșnic alimentată, unde Liesel își îndeplinește meseria și despre bombardamentul din Molching, distrugerea străzii Himmel din 1943.

Plasăm acțiunea între anii 1939-1943, într-un oraș din Germania numit Molching, unde ni se prezintă o perspectivă din partea mai săracă a orașului, unde oamenii găseau greu o sursă de hrană consistentă și foarte greu existau locuri de muncă stabile. Există multe mențiuni despre partidul lui Hitler și despre mentalitățile cetățenilor conforme cu acea vreme, iar faptul că nu aderai la partidul nazist era considerat un act de lașitate și erai privit diferit de către societate. Sunt subliniate propaganda și cultul personalității pentru Hitler, există mențiuni despre bombardamentele din Germania, lagărele de muncă și de concentrare și este descrisă care era atmosfera în interiorul unui buncăr- frică, așteptare, speranță. Se realizează o analogie a ideologiei naziste și cum a luat amploare această mentalitate comună de discriminare și teamă. În roman, se ilustrează și politica antisemită, nu numai prin refugiul tânărului evreu în casa Hubermann, ci și prin scene reprezentative, precum marșurile, de evrei care se îndreptau spre lagărele de muncă, consecințele în ceea ce privește ajutorul acordat unui evreu în public și altele.

Unul dintre elementele care m-au impresionat la această carte este felul în care Markus Zusak alege să insufle, cel puțin, viață Morții. Acțiunea este relatată din perspectiva ei, dar există anumite pasaje la persoana I care sunt foarte emoționante. Consider că acestea m-au făcut să conștientizez mai acut gravitatea unui război, a nenorocului de a te fi născut într-o astfel de perioadă și de a participa la acest eveniment. Un alt element care mi-au plăcut pe măsură ce l-am descoperit, lecturând această carte, este semnificația titlului. În primul rând, aceasta se referă la Liesel Meminger, care nu este decât în aparență un hoț obișnuit, iar o altă semnificație se referă la însăși Moartea, care ajunge să ne facă cunoscută această poveste, deoarece a furat jurnalul lui Liesel, astfel devenind la rândul ei un hoț de cărți.

Fiind una dintre cele mai frumoase lecții de istorie la care am avut ocazia să particip, ”Hoțul de cărți” ne învață despre cruda luptă pentru supraviețuire, despre pierdere și regăsire și ne relatează o minunată poveste despre pasiunea arzătoare pentru cuvinte și regăsire, renaștere, libertate.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *