IDIOTUL” – o carte care te scoate din lumea ta

Autorul Articolului: Alexia Matei

Rusia Țaristă, secolul al XIX-lea și autorul au fost doar trei dintre factorii care m-au motivat să pun mâna pe această carte. Din simplul fapt că pe coperta neagră, austeră, era notat numele Dostoievski, am știut că avea să fie o carte bună. Deși autorul rus repetă aceleași teme literare în cărțile sale, precum dragostea ca exprimare a virtuții, viața oamenilor săraci, care încearcă să își depășească condiția umană, sau fandosirea dusă spre penibil a celor din pătura de sus a societății, această carte, “Idiotul”, mi s-a părut o renaștere a tipologiei umane și a literaturii.

Personajul principal este prințul Lev Nikolaevici Mîșkin, un tânăr ce suferă de epilepsie, fiind considerat un idiot din cauza acestei boli și a inocenței și bunătății sale nemărginite de care dă dovadă. Trebuie precizat faptul că Dostoievski suferea și el de epilepsie, ceea ce a influențat prezența acestei afecțiuni și în alte cărți ale autorului, precum ,,Frații Karamazov”, unde boala se regăsește la personajul Smerdeakov.

Prințul este cel mai neprihănit personaj din toate operele dostoievskiene, fiind imaculat și cu sufletul transparent, de la prima filă a cărții până la ultima. Deși portretul său moral ar putea adduce, la prima vedere, cu diverse personaje din literatura universală, precum Marius Pontmercy din ,,Mizerabilii”, Aleoșa din ,,Frații Karamazov” sau Julien Sorel din ,,Roșu și Negru”, prințul Mîrșkin are ceva diferit față de aceste figuri literare: simplitatea și puritatea în gânduri și fapte, trăsături formate în perioada îndelungată pe care acesta a petrecut-o în Elveția pentru tratamentul împotriva bolii de care suferea, timp în care a stat departe de relele lumii, cele care au ieșit din cutia Pandorei, metaforic vorbind, pentru a-i pedepsi pe oameni și a le face viața urâtă și grea.

,,Idiotul” ocupă un loc de cinste în ierarhia cărților ce te țin cu sufletul la gură, fiind o alegere bună atât pentru adepții romanelor de dragoste, cât și pentru cei care preferă scrierile de acțiune sau se afundă în descâlcirea firelor complicate ale psihicului uman în cele psihologice. Modul în care Dostoievski alege să ilustreze dragostea este de o manieră sfâșietor de sublimă, conturând acest sentiment de afecțiune din perspectiva fiecărui personaj al romanului și împletind iubirea cu alte sentimente aflate în antiteză, precum disprețul, ura sau gelozia.

Pe mine, personal, această carte m-a făcut să mă simt un personaj din universul său ficțional, să trăiesc drama lui Mîșkin, să rezonez la problemele societății și ale individului, să condamn nedreptatea și să îmi doresc să schimb lucrurile. Cu fiecare pagină citită, simțeam din ce în ce mai mult că mă afund în Rusia secolului al XIX-lea,  că devin martor la toate evenimentele prezentate. Lectura acestui roman te transformă într-un admirator fanatic al operelor dostoievskiene. Expozițiunea are loc într-un tren, unde prințul face cunoștință cu alte două personaje care au un rol aproape indispensabil în povestirea propriu-zisă: Rogojin şi Lebedev. Lev Nikolaevici Mîșkin, odată ajuns la destinație, ține cu insistență să vorbească cu Lizaveta Prokofievna Epancina, singura sa rudă în viață, care are o condiție socială foarte bună și trei fiice „coapte”, cea mai mică dintre ele fiind motivul mai multor intrigi pe parcursul desfășurării acțiunii. Nastasia Filippovna are rolul de „ femeie fatală” în carte, formând în jurul ei o aură seducătoare și atrăgând de partea ei toți bărbații importanți. Ea reprezintă nucleul tuturor acțiunilor, determinând apariția numeroaselor conflicte, personajele experimentând stări și sentimente variate în preajma ei, de la dragoste și speranță la dispreț și antipatie.

„Idiotul” se încheie, așa cum am fost obișnuiți de autor, cu o crima de rigoare, de data asta însă se adăugă, la final, o întâmplare care m-a lăsat fără cuvinte, dar pe care vă voi lăsa să o descoperiți singuri, dacă v-am stârnit curiozitatea.

În concluzie, este cartea potrivită pentru a face o incursiune fascinantă în inima Rusiei țariste, pentru a descoperi istoria și moravurile acelei epoci apuse, dar și pentru a cunoaște în profunzime ființa umană, cu bune, cu rele și a trăi alături de personajele ei o poveste de dragoste unică, care radiază originalitate și mister.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *