Încrederea, un pas către adevăr

Autorul Articolului: prof. Mugurel Mogoș, Școala Gimnazială Deleni

Încrederea reprezintă un cuvânt elementar în aparență și de aceea, câteodată, explicațiile cele mai greu de formulat pleacă tocmai de la această simplitate.

Probabil că artificialitatea forțată a ultimelor decenii, a înlocuit într-o oarecare măsură normalul de la care pleacă totul – în detrimentul sensibilului – uitându-se că elementele simplității au fost dintotdeauna punctul de plecare înspre evoluția și formarea educației.

O înzestrare fundamentală de care se bucură ființele umane se referă la esența dragostei și la sentimentele pe care se întemeiază această putere a adevărului. De mic, copilul prin dragoste a căpătat încredere în mama lui care l-a vegheat și îngrijit alinându-i suferințele, aici existând un element comun: cel al înțelegerii,  cu care se deschid porțile sufletului.

În cele ce urmează, ne vom referi la încrederea cu care putem fi investiți de colectivitate sau societate și mai puțin despre încrederea pe care o putem avea în forțele proprii sau în noi înșine.

De asemenea, există și un alt fel de încredere, legată de posibilitățile viitorului sau instituțiile reprezentative ale statului, care nu fac obiectul acestei teme dezbătute.

Când ființele omenești se cunosc și au o serie de relații, se lansează un studiu individual formal, deschizându-se tocmai în subconștientul nostru două mari acolade: cea a punctelor pozitive și alta, a punctelor negative. Datele asimilate se adună continuu, iar după o anumită perioadă ne facem o părere despre persoanele cunoscute.

Dacă acolada punctelor pozitive este mai consistentă, atunci acea ființă ne este simpatică, formându-ne o impresie favorabilă, simțind că putem avea încredere în ea.

La polul opus se află o serie de elemente negative, unde societatea prin observații și catalogări succesive, poate manifesta un sentiment de respingere față de persoana în cauză.

Pozitivismul analizat cuprinde elemente din sfera afectivității și educației morale, dintre care citez: altruismul, sensibilitatea, seriozitatea, punctualitatea, generozitatea, respectul, onestitatea, conduita sau chiar mila; aceste importante daruri aflându-se sub puterea adevărului și a sincerității. 

Din păcate sfera negativului reprezintă tocmai contrariul, trebuind să amintim despre mândrie, orgoliu, lipsa de tact și înțelegere, minciună, uneori pentru scopul propus putându-se sacrifica sentimente sau prietenii.

Avem și calități neutre, acestea făcând parte din sfera cognitivului și nu numai: inteligența, raționamentul, voința, adaptabilitatea, tăria de caracter, profunzimea, veselia, cultura generală sau chiar condiția fizică.

Aceste mecanisme ale pshicului stau la baza relațiilor ce se formează într-o colectivitate, în acest fel putându-se forma prietenii, care se bazează pe încredere.

Din păcate există și anumite incompatibilități ce duc la respingere atunci când elementele pozitive nu sunt predominante, iar mediile de proveniență dezvoltă lacune în educație, formând mentalități antagoniste ale elevilor. 

Pentru a putea schimba câte ceva din psihicul celui aflat pe băncile școlii, ar trebui să îi arătăm că putem avea încredere în acțiunile sale, solicitându-i rezolvarea anumitor sarcini mai mult sau mai puțin importante, evitând marginalizarea sa.

De exemplu, într-o clasă mai mare unde un anumit elev nu avea o prea mare receptivitate la principiile disciplinei, s-a propus alegerea lui ca responsabil, tocmai la disciplină…  

Misiunea cu care a fost investit a schimbat comportamentul acestuia, fiind mai atent față de colegi, aplanând eventualele situații jenante sau micile conflicte ce pot apărea între elevi și în cele din urmă datorită încrederii acordate, școala a avut de câștigat.

Încrederea se formează în special pe observații individuale, asociate cu dorința fiecărei persoane de a căuta o formă ideală de sensibilitate și confort psihic, astfel putându-se înfiripa și consolida prieteniile, uneori chiar dragostea… 

O elevă mai mare îmi spunea: „Am avut și voi avea încredere pentru totdeauna în prietena mea cea mai bună, care nu mă va trăda niciodată, sau în altruismul și generozitatea colegului meu de bancă la care țin!”

Alt exemplu: atunci când se fac temele în clasă, acestea se „inspiră” după cele făcute de un anumit elev sau elevă, ce se bucură de încrederea celorlalți.

Aceasta se formează la început în familie, apoi în societate, unde clasa sau profesorii pot da vot de încredere anumitor elevi pentru a reprezenta școala sau chiar localitatea la diferite evenimente cum ar fi diferite competiții sportive sau olimpiade, etc.

Cu aceste raționamente ne formăm propriile opinii și avem încredere în persoanele care au ca manifestări predominante respectarea cuvântului, cinstea, confidențialitatea, seriozitatea, punctualitatea, altruismul.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *