Iubirea, la granița dintre timpuri

Autorul Articolului: Gheorghiță Fabiana

Vă voi mărturisi sincer că sunt foarte iubitoare. Mă simt atașată de oricine are sentimente calde și binevoitoare față de mine și încep să țin mult la acea persoană. De mic copil, am fost foarte apropiată de bunici și străbunici. Chiar dacă sunt rudele mele foarte apropiate, nu m-aș fi gândit că îi voi iubi așa de mult, încât că va exista o relație atât de puternică între noi. Îi cunosc și îmi sunt aproape până  în prezent. Cred că sunt o norocoasă la acest capitolul, având privilegiul de a-mi cunoaște bunicii și străbunicii, persoanele care fac parte din lanțul unui neam, care asigură legătura importantă a familiei noastre. Una dintre străbunicile mele, Ioana, fiind și cea mai bătrână, are 93 de ani. Îi place mult să ne povestească din amintirile adunate în timp. Ne spune mereu mereu cum a crescut și în ce condiții, provenind dintr-o familie cu treisprezece copii. Toată familia mea îi cunoaște viața, un mănunchi de întâmplări care mai de care, interesante, nostime, stranii, pline de sens, după modul în care le prezintă străbunica mea. 

De curând, am studiat un capitol nou la lecțiile noastre de limba română, Iubirea, care m-a provocat să descopăr câteva dintre poveștile străbunicii mele. Una dintre ele pune în evidență drumul lung pe care l-a parcurs până să ajungă la iubirea adevărată. Mai exact, un drum care începe în anii 40’. Îmi imaginez acea perioadă grea, cu multe obstacole: război, foamete și boli groaznice, dar cu toate acestea străbunica mea a rezistat și a ajuns să mă cunoască și pe mine, strănepoata ei.

Iubirea, în ultimii ani, pare mai interesantă (ca să nu zic interesată) dacă persoana de lângă tine îți oferă bunuri materiale, însă acum mult timp, pe vremea străbunicii mele, oamenii aveau alte criterii de manifestare a iubirii și de alegere a partenerului de viață, cum ar fi acesta: ,,odată ce ai întâlnit o persoană, știai că vrei să o ai alături toată viața”. Dacă ar fi să îmi spun punctul de vedere în ce privește afirmația străbunicii mele, aș fi de acord cu ea. Banii, bunurile, toate valorile material care au devenit atât de importante pentru noi, chiar dacă suntem mai avuți decât generațiile de la mijlocul secolului trecut, vin și pleacă, însă o persoană, odată ce se face remarcată pentru tine, pare că nu va mai pleca, cel puțin din mintea și inima noastră. Cred că, mai presus de situația materială care poate uni pentru o scurtă perioadă un cuplu și crea o relație reciproc avantajoasă, sunt sentimentul sincer și aprecierea părților mele mai puțin bune sau înțelegerea  defectelor, căci nimeni nu este perfect.

Pentru a reveni la împletirile unor povești de iubire, străbunica mea își amintește că acestea începeau prin zvonuri date în sate ( nu era facebook, Tik Tok sau Instagram pe atunci), care anunțau  că un țăran are fată de măritat. Atunci toți feciorii veneau cu ai lor părinți să ceară mâna fetei.  Străbunica mea este o femeie foarte ambițioasă, iar în tinerețe era și încăpățânată. Se lăsa convinsă foarte greu și nu renunța pană când nu obținea ce își dorea. De fiecare dată, când venea un flăcău să o pețească (era cerută în căsătorie pentru feciori, dar prin intermediul părinților sau al rudelor), părea că nu își vede viitorul lângă niciun  tânăr dintre toți pretendenții, așteptând acea persoană care să o iubească pentru totdeauna.

Sufletul pereche sau persoana care te va iubi necondiționat îl regăsim in mitul androginului, care arată că, în vremuri preistorice, ființele erau androgine (din limba greacă veche, bărbat/ανδρας  și femeie/ γιναικα) și aveau o putere incredibilă, lucru care îi îngrijora pe zei. Atunci ei au hotărât să despartă aceste ființe, iar drept urmare, androginii au început să moară de tristețe și dor. Pentru a diminua durerea, zeii l-au creat pe Eros pentru a împrăștia iubire în întreaga lume. Datorită acestui mit, cele două jumătăți se caută, pentru a forma o ființă completă, toată viața. Un film ce mi s-a părut un exemplu concret pentru ilustrarea acestui mit, este Belle și Bestia. Poate că este un film mai mult pentru cei mici, însă mesajul poate fi înțeles doar de cei cu vârste mai mari. Cei doi erau făcuți pentru a fi împreună, cu toții știau asta, mai puțin protagoniștii, Belle și Bestia, care nu credeau că se vor înțelege vreodată. In final, cei doi s-au descoperit, iubirea adevărată aducându-l pe prinț la forma reală.

,,Dragostea te-a transformat într-un șarpe îmblânzit”,  spunea Shakespeare în lucrarea sa, ,,Romeo și Julieta”. Pare să fie la fel și pentru străbunica mea. Încrezătoare și de neîmblânzit până atunci când l-a văzut pe străbunicul meu, l-a îndrăgit pe loc. Dânsul era din același sat cu străbunica mea si, pe lângă faptul că era chipeș și harnic, avea și o inimă bună. Nu am reușit să-l cunosc pe străbunicul meu, însă sunt sigură că a fost o persoană remarcabilă și că a iubit-o mult pe străbunica mea.

Sper și eu să am parte de o poveste asemănătoare cu cea a străbunicii mele, pe care să o pot transmite nepoților mei cu ochi scânteind la amintirea fiorului de iubire din anii tinereții, așa cum povestește străbuna mea. Și aș mai vrea să cred că sunt mulți tineri pentru care exemplele în viață sunt strămoșii lor. Îmi doresc acest lucru pentru ,,a iubi adevărat într-un mod adevărat.”

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *