La răscruce de sentimente, decizii și…vânturi

Autorul Articolului: Alexia-Cătălina Matei, clasa a 10-a E

Pentru a fi sinceră, am început de trei ori această cartea până a o finaliza. Întotdeauna găseam câte un tertip pentru a mă încuraja să mă las de ea: „am mai citit o carte asemănătoare, are cel mai plictisitor subiect, pe care l-am întâlnit” sau „cadrul în care se petrece acțiunea mă face să vreau să vorbesc cu autoarea (care e moartă, bineînțeles, ceea ce le-ar fi putut da vorbelor mele o altă conotație) pentru a-și rescrie textul”. Totuși, deși am vrut să o abandonez cartea, tata nu m-a lăsat să mă dau așa de ușor bătută, realizând, odată cu avansarea lecturii și după muuulte bombăneli, faptul că totul s-a petrecut în avantajul meu.

Cartea aceasta, care la început părea fadă, neinteresantă, s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune lecturi ale mele de până acum. Personajele? Aparte. Firul narativ? Unic. Cadrul acțiunii? Magnific. Dacă până la pagina 70 am avut nevoie de încurajări pentru a mai citi, după ce am trecut de pagina 100..nu mai știau ai mei cum să mă oprească.

„La răscruce de vânturi” de Emily Brontë este o carte a cărei acțiune se petrece pe mai multe planuri (ca în orice roman) și pe parcursul mai multor generații. Yorkshire, Anglia, secolul al XIX-lea și un peisaj pitoresc sunt factorii care creionează contextul spațio-temporal. Planul principal este povestit de Nelly Dean, un personaj schimbător și viclean, menajera care cunoaște toate dedesubturile familiilor, datorită prezenței sale de lungă durată în sânul acestora. Factorul perturbator este Heathcliff, un copil găsit pe străzi și adoptat de familia Earnshaw. Capul familiei, domnul Earnshaw, îl ridica pe acesta în slăvi, spre invidia propriilor  copii, însă, după moartea sa, moștenitorul și noul cap al familiei, Hindley Earnshaw, are grijă să îi facă viața un calvar și încearcă să provoace o demarcație între Heathcliff și Catherine Earnshaw, sora mai mică a lui Hindley. Micul Heathcliff are puternice sentimente pentru Cathy, prietena sa, însă aceasta se înțelege cu copiii familiei nobiliare Linton, care îi poartă ură și îl disprețuiesc. Anii trec și își pun o puternică amprentă asupra copilului asuprit, însă, până la finalul cărții, se dovedește a fi priceput și abil ca să îi manipuleze pe toți, ajungând deținătorul proprietăților Wuthering Heights și Thrushcross Grange și, pe lângă doi dintre urmașii familiilor și servitorii care au mai rămas, singurul supraviețuitor. Iubita sa Catherine moare, Hindley moare, frații Linton și părinții acestora mor și ei. Însă și pentru Heathcliff moartea este ultima rațiune („Mors ultima ratio”), iar adevărații moștenitori ai proprietăților care trăiesc întunecați de tirania acestuia, Catherine Linton și Hareton Earnshaw, intră în posesia lor.

Emily Brontë, deși la depărtare de câteva secole de prezent, reușește totuși să capteze atenția cititorilor contemporani. Citind, am realizat că indiferent de an sau de spațiu geografic, tipologiile umane sunt aceleași, iar ideile celor care au existat înaintea noastră nu sunt foarte diferite de cele pe care le idolatrizăm noi în ziua de astăzi. Dacă a fost să îmi rămână întipărit în minte vreun citat, ar fi acesta: „Este ciudat cum obişnuinţa modelează gusturile şi ideile.” Așa că obișnuiți-vă cu lucruri frumoase, care vă fac placere, întrucât lucrurile cu care v-ați deprins sunt și stau la baza portretului vostru  și moral.

Din păcate, autoarea se stinge din viață la vârsta de 30 de ani, lăsând în urma ei, pe langă „La răscruce de vânturi”, un volum de poezii pe care Emily, împreună cu celelalte două surori ale sale, și ele scriitoare cu opere cunoscute la nivel mondial (Anne și Charlotte Brontë), reușesc să-l termine înainte de moartea prematură a acesteia.

Vă recomand această carte în cazul în care vreți să gustați literatură adevărată, condimentată cu sentimente idilice și asortată cu decizii uimitoare.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *