Nostalgii alecsandriste

Autorul Articolului: Daria-Iuliana Sandu, Clasa a XII-a D, Filologie-Intensiv engleză

Și uite că a venit… Pe furiș, nebănuit, momentul despărțirii de anii de liceu și-a făcut simțită prezența, odată cu desfășurarea cursului festiv.

Am ajuns cu pași repezi la linia de finish, după o cursă frumoasă, motivantă și antrenantă. Fiecare dintre cei 30 de elevi ai clasei a XII-a D a parcurs această cursă în ritm propriu, cu energie specifică adolescenței și tinereții, cu speranțe și cu multă încredere. Am reușit cu toții să ajungem victorioși la finalul cursei, antrenați de doamnele și de domnii profesori, încurajați și vegheați îndeaproape de doamna dirigintă, prof. Mihaela Manolache. Știm că linia aceasta de finish este, totodată, și una de start. Ne aflăm în punctul în care pornim fiecare pe drumul propriu, la început de evoluție în cariera la care visăm și pentru care am început să ne pregătim încă din liceu.

Dubla însemnătate a acestui moment, final și început în același timp, îmi provoacă un amalgam de sentimente. Nostalgie, regrete, dar și speranță, optimism mă încearcă în aceste zile de final de liceu. Clasa de filologie, clasa a XII-a D, a fost pentru mine a doua familie, am legat prietenii strânse, am cunoscut oameni care mă ajută să rămân cu picioarele pe pământ, îmi sunt alături, mă încurajează, nu mă judecă și mă apreciază așa cum sunt. Am simțit cu adevărat că în clasa noastră, că în această școală, de fapt, fiecare elev este important și acceptat.

Suntem recunoscători cu toții că am fost atât de norocoși să parcurgem acest drum alături de profesori dedicați, implicați, amabili și răbdători, care ne-au susținut, ne-au ajutat să ne formăm, să ne perfecționăm, să obținem rezultate pe măsură.

Cursul festiv ne-a dat ocazia să descoperim cât de mult și de frumos am crescut, cât de mult s-a investit în noi, cât de strânsă este legătura noastră, cât de multe emoții pozitive poți trăi simultan. Evenimentul acesta a venit să confirme profilul nostru de filologi, de tineri inteligenți, atenți, dar și sensibili, empatici. Totul a fost la superlativ, de la cadrul elegant, la discursul doamnei diriginte care ne-a emoționat profund, pe fiecare în parte, până la filmul de prezentare și emoțiile autentice ale doamnelor și domnilor profesori prezenți la acest curs de absolvire.

Mă încearcă melancolia când mă gândesc la nenumăratele momente frumoase de la cursul festiv, dar și din toți anii de liceu, și conștientizez că datorez mult acestei școli vii, care m-a învățat să fiu un om mai bun, m-a ajutat să mă formez, să am multă înțelegere și răbdare, să trăiesc viața cu entuziasm și cu bucurie.

Pentru toate aceste lucruri și pentru multe altele, nespuse încă: Îți Mulțumesc, Liceul meu!

Vă Mulțumesc, Alecsandriști!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *