O minune de două zile…

Autorul Articolului: Alexandru-Victor Crețiu, clasa a 7-a C

Știți, se spune că o minune ține trei zile. Ei bine, recent, aceasta a fost și mai scurtă.

Totul a început când în familia mea (extinsă, ce-i drept) a apărut un nou membru care, în aceste zile, a fost personajul principal. A primit numele de Ioachim și a înduioșat încă de la început cu prezența lui. Cum să nu, e un boț cu ochi de toată frumusețea. Adevărul este că, spre rușinea mea, nu am reușit (încă) să-l țin în brațe.

Dar minunea constă în taina botezului micuțului.

Evenimentul încreștinării acestuia rămâne unic, de neuitat.

Ioachim a fost botezat în Biserica din curtea Spitalului „Sf. Spiridon“ din Iași. Ca la fiecare încreștinare, pentru început s-au spus niște rugăciuni speciale la intrare. După aceea, Preotul a citit din Sfânta Evanghelie. Câteva minute mai târziu, copilul a fost cufundat, de trei ori, în apa (caldă) din cristelniță.

Au urmat și alte importante rânduieli.

Pentru mine, cel mai înălțător moment a fost atunci când nașii de botez au dat părinților pe copilul Ioachim, acum încreștinat.

La puțin timp a urmat petrecerea de după botez, da, ați ghicit, partea mea preferată.

Am fost invitați la un local unde a avut loc petrecerea, o petrecere normală, frumoasă.

Mi-au plăcut din start aspectele referitoare la atmosfera liniștită, cu invitați aleși ca și comportare, mulți dintre aceștia fiind rude de-ale mele.

Cu toții s-au manifestat în bucurie.

Aproape nimeni nu a fumat (doar două persoane făcând excepție).

Pe rând au fost așezate și preparatele, meniul fiind diversificat. Am mâncat și am băut (eu sucuri, desigur), apoi am dansat.

Cu cine credeți că am dansat? Cu nașa de botez, fiind o adevărată onoare!

Un moment surpriză a fost atunci când o verișoară de a mea, cu doi ani mai mică decât mine, a cântat melodii de muzică populară. Pentru frumoasa ei voce și pentru repertoriul bine ales, a primit din plin aplauzele celor prezenți.

Conform celor transmise din generație în generație, a doua zi a urmat scăldușca și m-am întâlnit din nou cu dragii mei veri și verișoare.

La scăldușcă, adică la îmbăierea copilului de după botez, (de a doua zi), am admirat multe obiceiuri specifice tradițiilor noastre românești din această parte a Moldovei.

Din nou masa plină cu bucate, de data aceasta la casa lui Ioachim.

M-am așezat în hamac, am cules mure, m-am jucat. Pe scurt m-am simțit la fel de bine ca în ziua precedentă.

Credeți-mă, dacă ar fi să mă întorc în timp, acestor două zile le-aș da „replay“ la nesfârșit…

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *