Primo-între memorie și istorie

Autorul Articolului: Cristina Brădățan, clasa a 11-a B

Mereu m-a pasionat să citesc cărți despre perioada nazistă sau romane ale căror povești au loc în această perioadă. Mereu mi s-a părut interesant cum unii oameni au supraviețuit aceastei perioade cumplite. Cu toate acestea, nu văzusem niciodată un film despre viața cuiva în perioada nazistă, mă axasem doar pe cărți. Dar apoi mi-a fost recomandat filmul ”Primo” și, deși nu am crezut că îmi va stârni interesul, chiar m-a lăsat plăcut surprinsă.

Primo este un film regizat de Richard Wilson, regizor și actor scoțian, în rolul principal și unic avându-l pe Antony Sher, celebru actor britanic, cu origine sud-africană. Filmul a fost lansat de BBC în anul 2005, ca o adaptare dupa cartea lui Primo Levi  ”Mai este oare acesta un om? ”. Numele filmului este numele personajului principal și, totodată, a autorului cărții după care a fost adaptat filmul.

Primo Levi, atât autorul cât și personajul filmului, era un chimist italian, născut în Milano, care făcuse parte dintr-un grup de partizani dintr-o mișcare de rezistență împotriva ocupației germane timp de trei luni, două luni într-un lagăr de internare fascist, unsprezece luni la Auschwitz și alte nouă în diverse lagăre rusești de refugiați. Cu ce este diferită această ecranizare de toate celelalte? Primo supraviețuiește războiului, în tot acest timp fiind torturat și amenințat cu exterminarea, iar toate întâmplările sunt povestite extrem de limpede, dar cu o modestie care te năucește. La eliberarea sa din lagăr, Primo își recapătă identitatea, în ciuda faptului că naziștii i-au luat absolut tot: bunuri, mândrie și inclusiv identitatea, căci oamenii erau diferențiați după un număr care le era atribuit încă de la intrarea în lagăr.

Filmul nu este unul clasic – povestea jucată de niște actori care încearcă să intre în pielea câte unui personaj, ci este unul simbolist, dar cu un efect de neimaginat. Pe tot parcursul acestuia, il putem vedea pe Antony Sher, închis într-o cameră, retrăind momentul în care a ajuns să fie prins, cum a fost trimis în lagăr, cum a învățat regulile nescrise ale supraviețuirii, cum a făcut cunoștință cu un italian chimist, Alberto, și cum se bucură împreună de câteva clipe de umanitate și speranță, dar trăind în continuare cu frica de a fi exterminați.

Antony Sher joacă un rol magistral în rolul lui Primo Levi, făcând telespectatorii să trăiască aceleași emoții cu ale sale și să înțeleagă mai bine adevărata dimensiune a ororilor naziste.  De asemenea, efectele sonore, cum ar fi huruitul ritmic al trenului in mișcare, zăngănitul cătușelor de picior și multe altele, îi transpun în acea perioadă înnegurată a istoriei și însăși cromatica este una întunecată, simplistă, în tonuri de cenușiu.

Se spune că istoria se repetă, căci istoria, memoria dar și uitarea alcătuiesc prezentul nostru, al tuturor.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *