„Prin ochii ei” și prin mintea mea-Saraj Pinborough

Autorul Articolului: Ioana Adăscălița

Recent am terminat de citit această carte, care m-a făcut să trec prin toate stările posibile.

Este genul de lectură care te șochează prin finalul greu de înțeles. Nu pot spune, dacă, într-adevăr, mi-a plăcut finalul, deoarece am fost uimită.

În momentul în care am terminat cartea nu îl consideram potrivit pentru un astfel de roman. Autoarea a îmbrăcat atent toată povestea de la început și m-aș fi așteptat la altceva. Aș fi vrut să fie ceva real, ceva mai „normal”, dar doza de neașteptat a fost considerabilă și a amplificat frumusețea textului.

Acțiunea este construită pe mai multe planuri, din mai multe perspective, personajele fiind foarte bine creionate, iar povestea, foarte bine structurată.

Narațiunea pornește lejer de la o simplă întâlnire într-un bar, apoi aventura de dragoste devine un triunghi amoros, dar despre care nu se știe unde începe şi unde se termină. Personajele nu sunt ceea ce par la prima vedere…

Acest triunghi amoros este dus la alt nivel în roman! Mereu există o persoană care trădează și o persoană care află, dar alege să tacă. Există o a treia persoană. Ca cititor ești tentat să crezi ca e o „farsă” pusă la cale de destin. Dar, citind pagină după pagină, rând după rând, vei observa că totul este bine pus la punct de o anumită persoană. Personal, trecând de la un capitol la altul nu mai știam în cine să ămi pun încrederea. Îmi era foarte greu să știu de partea cui să fiu. Voiam sa ințeleg cauzele și motivele acțiunilor, dar ele erau mult alambicate. Pot spune, în consecință, că autoarea se joacă perfect cu mintea cititorului. Mereu îl induce în eroare și îl determină să vadă vinovați acolo unde nu există nimic.

De la bun început, avem un psihiatru, o soție controlată mereu prin apeluri telefonice și un dulap plin de pastile. Pare simplu să-ți dai seama cine este persoana cu probleme din această poveste, nu? Dar dacă pe fața ei vor apărea treptat urme cauzate de lovituri și dacă veți afla că doctorul îşi îneacă amarul în băutură, iar ei se mută mai mereu din oraș în oraș? Sau că locurile noi de muncă sunt mai dese decât salutul lor de dimineață? Vă mai gândiți doar la soție sau observați un tipar al destinelor sfâșiate?

Adele este un personaj alunecos. Crezi că o cunoști, crezi că te împrietenești cu ea și exact atunci îți scapă printre degete. Pentru ea am avut de la început o rezervă. De la primele pagini eram împotriva ei, apoi am empatizat tot mai mult cu ea. Suferința ei era reală, mai credibilă. Cum aș fi putut eu să nu cred în ceea ce se vedea cu ochiul liber? Ea era soția medicului de succes, era ființa îndrăgostită peste cap de soțul ei. Mereu părea capabilă de multe.

Trecutul ei era plin de traume, dar ea nu pleca sufletește și fizic de lângă soțul ei, eroul ei personal. Numai că soțul, cu timpul, s-a schimbat, nu mai era la fel ca în primele zile când s-au cunoscut. Părea că o controlează, prescriindu-i pastile, o închidea în casă și o suna de două ori pe zi, mereu la aceleași ore. Ce era în neregulă cu ei, ce probleme aveau și care ar fi putut fi cauzele acestora?

 Nimic nu e clar, nimic nu e sigur, totuși. Cei doi soți vorbesc mereu despre noul lor început și despre amintiri dureroase, dar din păcate autoarea nu îi lasă să spună nimic clar. Tu iți creezi propriile scenarii, crezând că ești pe drumul cel bun și apoi afli treptat câte un adevăr și te vei indrepta spre altul. La final constați că ai fost tot timpul atât de departe de purul adevăr. Trebuie să fii atent, la toate detaliile, la fiecare personaj nou ce apare pentru că fiecare are un scop. Fiecare ascunde un secret care te va ajuta să fii din ce in ce mai aproape de final.

 Cel mai mult mi-a plăcut ideea jocului de-a „șoarecele și pisica”. Voiam să știu cum face Adele să afle atâtea lucruri „ misterioase”, cum reușește să știe atâtea lucruri din viețile personale ale altor personaje, cum putea vedea și descrie cu exactitate acțiunile altora fără ca ea să fie lângă ei.

Cartea m-a surprins, m-a uimit și m-a luat pe nepregătite. Mi-a plăcut mult ideea romanului, referindu-se la puterea subconștientului, la despre coșmaruri, dar si la meditație. Mi-a plăcut totodată titlul sugestiv, dar și structura romanului. Tot ce pot spune, dragă cititorule, poate fi doar că finalul este mult mai mult decât neașteptat. Este de-a dreptul șocant și trece dincolo de realitate! Asta e tot ce pot să spun, restul ține de tineDupă câteva pagini, te va prinde fără șanse de scăpare! Merită citită pentru fascinația ei

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *