Privighetoarea – Kristin Hannah

Autorul Articolului: Roxana Gabriela Crețu, clasa a X-a

Fragment din carte: 

„Pierdut.

Sună ca și când i-aș fi rătăcit pe cei dragi mie; sau poate chiar i-am lăsat undeva, unde nu era locul lor, și mi-au întors spatele, prea tulburați ca să-mi mai calce pe urme. Nu sunt pierduți. Și nici nu s-au dus într-un loc mai bun. Au dispărut. Acum, că mă apropii de sfârșitul vieții, știu că durerea, la fel ca regretul, se instalează în ADN-ul nostru și rămâne pentru totdeauna o parte din noi. Am îmbătrânit în lunile de după moartea soțului meu și după diagnosticul pe care l-am primit. Pielea mea ridată seamănă cu o bucată de hârtie cerată, pe care cineva a încercat să o netezească și să o refolosească. De multe ori, ochii îmi joacă feste: în întuneric, în lumina farurilor, când plouă. Faptul că, mai nou, nu mă mai pot baza pe vedere e înspăimântător. Poate de asta mă pomenesc privind în urmă. Trecutul are o limpezime pe care nu o mai regăsesc la prezent. Vreau să îmi imaginez că o să îmi găsesc liniștea după ce nu voi mai fi, că îi voi vedea pe toți cei pe care i-am iubit și i-am pierdut. Sau, cel puțin, că voi fi iertată. Însă știu prea bine că e cam greu.”

De curând am terminat de citit  „Privighetoarea” de Kristin Hannah și pot să vă spun că aceeasta face parte din categoria  cărților  mele preferate. Cartea prezintă  povestea emoționantă  a două surori, Vianne  Mauriac, mamă la șaisprezece ani și căsătorită  la șaptesprezece ani,  și Isabelle Rossignol, o puștoaică rebelă de optsprezece ani ce tânjește după dragostea familiei și care  caută să aibă un scop în viață, specific vârstei adolescenței.

Toata acțiunea este concentrată  în mare parte pe fundalul celui de-al Doilea Război Mondial, însă relatarea este declanșată de găsirea unei carți de identitate de pe vremea războiului.  De la șaisprezece ani, Vianne trebuie să rămână în grija surorii ei, Izabelle, responsabilitate lăsată de pierderea mamei și abandonul tatălui, care este schimbat de Marele Război, moartea soției lui fiind prea mult de suportat. Acestea sunt trimise la Carriveau, unde, la scurt timp, Vianne se îndrăgostește de Antoine, barbatul în care ea  găsește un refugiu și bărbatul care o ajută să se ridice la suprafață. Vianne îndură mai multe sarcini pierdute, foarte greu, dar, în final, aceasta naște o fetiță pe nume Sophie.

Venirea războiului aduce mari schimbări în familia Mauriac. Antoine trebuie să plece pe front, iar Vianne este nevoită să stea sub același acoperiș cu inamicul. Ea trebuie să facă alegeri dificile pentru a-și ține familia în viață, îndură abuzuri, frigul, foametea, este martoră a unor orori imposibil de imaginat, războiul schimbând-o într-o femeie puternică, capabilă de orice… chiar și de crimă.

Pe de altă parte, Izabelle fiind o fire vulcanică, se abține cu greu să nu sară la gâtul neamțului care locuia la ele, ceea ce le-ar pune în pericol  pe Vianne și Sophie. Ea crede că este capabilă să lupte în război la fel ca orice bărbat, astfel se întoarce la tatăl ei în Paris unde se alătură  Rezistenței franceze. Riscându-și viața zilnic și salvând mai multe vieți, Isabelle cunoaște războiul dintr-o cu totul altă perspectivă, inclusiv din cea a torturilor fizice și a chinului din lagărele de concentrare.

Privighetoarea este o carte despre speranță și iubire, o carte care te face să nu o mai lași din mână. În aceste pagini, tensiunea crește treptat  și se va menține până la sfârșitul cărții. Sunt întâmplări ce te vor tine cu sufletul la gură, te vor înfuria și emoționa până la lacrimi. De asemenea, cartea este extrem de dură, prezintă  detalile despre deportarea evreilor, lagărele de concentrare, separarea mamelor de copii sau uciderea lor fără milă, momente în care nu m-am putut abține, iar lacimile m-au copleșit. Carte este ușor de citit, are dialoguri alerte, dar scriitoarea reușeste să pună foarte bine în evidență cruzimea nemților și rănile oamenilor lăsate de război. Această carte te va ajuta  să îți faci o imagine  mai amplă a ceea ce a însemnat al Doilea Război Mondial pentru oamenii de rând.

Impactul emoțional pe care mi l-a oferit a fost atât de intens, încât recomand cu mare drag „Privighetoarea” de Kristin Hannah  tuturor, dar în special iubitorilor de ficțiune istorică. Am descoperit o nouă autoare pe care cu siguranță o voi mai citi!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *