Provocări paideice în realități pandemice – Lecția zborului în doi prieteni

Autorul Articolului: Prof. Mona Coțofan

Romanul Veronicăi D. Niculescu le este deja cunoscut celor mai mulți dintre alecsandriștii mai mari sau mai mici, dar, pentru că reîntâlnirea cu el este mereu o bucurie, vi-l propun și astăzi la Provocări paideice, în speranța că Isidor își va face noi prieteni.

Cine este Isidor? Un condor din Munții D’ Or, ajuns la Grădina Zoologică și devenit cel mai bătrân locatar al unei cuști, cel mai bătrân și visător, petrecând timpul singur în spatele gratiilor cu gândul la munții săi; Atunci, deasupra tuturor/eu mă înalț amețitor,/din nou pe creasta crestelor/mă scald în spuma norilor/și, păsuind un căprior,/beau iar din roua zorilor/în văile din Munții D’Or. Pe Isidor îl va salva, din cușca sa, Serena, o fetiță de 13 ani, care va trăi alături de condor marea aventură a cunoașterii de sine și a prieteniei. Povestea se deschide cu O introducere, o scurtă confesiune care să capteze atenția cititorului și să îl conducă în căutarea începutului, stabilind și formula subiectivă a narațiunii, convingătoare și limpede, prin care prinde contur cea mai frumoasă vară a Serenei.

O știre pare să fi fost începutul, o știre despre moartea cimpanzeului Thor, cel mai bătrân animal de la Zoo, apoi aventura continuă gradat, într-o narațiune evocatoare, cu momente descriptive de o frumusețe amețitoare. După ce îl vede la Grădina Zoologică, în cușca lui, fetița se hotărăște să îl elibereze și, pregătind cu atenție evadarea, descoperă că, de fapt, cușca era descuiată. E poate primul indiciu al mesajului, acela că libertatea este o stare interioară și că există numai în măsura în care crezi în ea.  Ajunsă acasă cu uriașul condor, pe care îl deghizează pentru a nu fi recunoscut, Serena constată cu uimire nu doar că Isidor învățase să scrie și să citească, ci, mai ales, că nu mai știa să zboare.

Călătoria celor doi continuă la munte, în singurătatea unei case goale, în plimbări pe străduțele întortocheate, în lecții de zbor, în confesiuni și amintiri, în zidirea unei relații emoționante și simple. Fiecare personaj privește lumea, raportând-o la normele celuilalt, căci Isidor se miră că oamenii își doresc să trăiască în cuști frumos văruite, pe care le numesc curți și vede trecând, la Sinaia, deasupra lor, o cușcă roșie zburătoare,  iar Serena intuiește emoțiile tovarășului ei ca o lumina verde, o lumina caldă, o lumina aurie care o inundă.

În final, Isidor reușește să zboare, dar înțelege limitele libertății: Eram liber, dar nu puteam să fac nimic cu libertatea asta.  Serena reușește să îi redea libertatea, rămânând din aventura lor cu câteva cuvinte cheie, ACASĂ și DOR, cu o fotografie a zborului, un punct în nemărginirea albastră, dar și cu sentimentul că ea însăși devenise o condoriță rătăcită în gânduri.

Șapte ani mai târziu, Serena revine în acele locuri, la Sinaia, în vila devenită acum pensiune, unde trăise cea mai frumoasă vară alături de cel mai citit condor, un condor care avea o ureche mai sus și una mai jos, căruia îi plăcea să râdă și să facă cu ochiul. Un condor care a învățat că se poate zbura doar dacă ai sufletul ușor și plin de lumină. După acest timp, sentimentul prieteniei a rămas neschimbat, dar a atras în vârtejul lui etern cititorii, pe care Serena îi face părtași ai emoțiilor ei.

Cine este Serena? Personajul narator, a cărui voce se împletește uneori cu vocea lui Isidor, o fetiță, devenită apoi o tânără sensibilă, neliniștită, reflexivă, căutând sensul libertății și al prieteniei în cea mai stranie și, totuși, cea mai credibilă întâmplare. Serena e pasionată de fotografie și de plante, e tăcută, la fel ca prietenul său, are un metru și cincizeci și șase de centimetri și o inimă caldă, deschisă, o privire atentă și un amestec emoționant de maturitate și de inocență. În vreme ce Serena îl învață pe Isidor să zboare, condorul o învață pe fetiță să privească și să descopere, să se bucure de ceea ce vede și să caute mereu pe cer un punct mișcător, care ar putea să fie prietenul său etern.

Cine este Veronica D. Niculescu? Scriitoare, traducătoare și jurnalistă. Autoare a unor volume de proză – povestiri și romane – destinate atât adulților, cât și copiilor, cunoscută și pentru traducerile sale din literatura universală. care a publicat volumele de proză scurtă: Adeb (2004, Orchestra portocalie (2008), și Roșu, roșu, catifea (2012), precum și volumele-pereche Simfonia animalieră (2014) și Hibernalia (2016), cărți republicate împreună sub titlul Simfonia animaleră (2021). Romanele: Spre văi de jad și sălbăție (2016) și Toți copiii librăresei (2020), confirm profunzimea acestei prozatoare, talentul său de a da viață locurilor și oamenilor. Cele două romane pentru copii și adolescenți: O vară cu Isidor (2017) și continuarea sa, Iarna lui Isidor (2020) o înscriu printre cele mai citite autoare de azi.

Care este mesajul? Atunci când lecțiile de viață se învață în doi, sensurile pe care le descoperi sunt mai profunde și bucuria libertății te face mai liber decât libertatea însăși.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *