Respectul. Paradigmă sau identitate?

Autorul Articolului: prof. Mugur Mogoș, Școala Gimnazială Deleni

Printre frumusețile interiorului nostru, găsim și ceva mai greu de înțeles, un fundament care ține de sfera educației și pe care îl vom numi respect… Mecanismele acestuia țin de rezervele amintirilor și ale observațiilor individuale, dar și ale convingerilor fiecăruia ce se pot consolida în timp prin influența împrejurărilor.

Cu toții avem undeva, în incognoscibilitatea interiorului nostru, anumite date ce cuprind întâmplările sau ființele pe care le-am cunoscut, iar prin diferite comparații ne formăm o părere despre tot ceea ce observăm. Dar aceste păreri sunt în strânsă interdependență cu moralitatea și sfera de interes a fiecăruia…

Se spune că, din anumite puncte de vedere, respectul se asociază cu stima și cu plăcerea de a fi în preajma cuiva, învățând de la acea persoană cât mai multe. 

În funcție de educație, respectul este ubicuu și ține de  școala, sănătatea, sportul, istoria, religia, anumite modele de viață sau cultură reprezentative, diferite instituții ale statului – pe care le frecventăm mai mult sau mai puțin – toate acestea având tendința de a se confunda cu noțiunea de ideal spre care tinde fiecare.

Probabil că cele mai mari forme de respect, sunt acelea care sunt legate de puterea și impresionabilitatea ființei umane. Aceste frumuseți ale omului țin de sensibilitate, inteligență, spiritualitate, cultură generală, calități morale, printre care se remarcă seriozitatea, altruismul, punctualitatea, comportamentul moral, îndeplinirea promisiunilor, tăria de caracter, și, nu în ultimul rând, iubirea…

Din observațiile individuale, toate acestea se leagă de realizările celui pe care îl respectăm.

Mai demult, o elevă mă întreba despre respectul pe care îl putem avea pentru o altă persoană și pe ce principii se sprijină acesta. Nu este o întrebare deloc simplă. Am adus în discuție câteva din frumusețile de ordin sufletesc, pe care le observăm la acea persoană, ca de exemplu bucuria de a îți ajuta aproapele sau a fi modest fără a căuta să ieși în evidență cu orice preț; cu alte cuvinte de a lăsa faptele noastre să vorbească mai sugestiv.

Mi-a plăcut mult ideea elevei, care afirma că „Respectul se dobândește în timp prin anumite convingeri individuale și se câștigă, nu se impune!”.

Alt elev îmi spunea ceva interesant despre faptul că respectul în anumite condiții se poate transforma în dragoste. Se referea la respectul care poate da naștere la anumite prietenii ce străbat cărările timpului prin constructivitate, colaborare, ajutor și înțelegere reciprocă. După o anumită perioadă vine și dragostea, care implică o anumită formă de respect ce poate consolida temelia iubirii. Am reținut ideea acestuia care credea că dacă o prietenie nu merge, respectul față de acea persoană poate rămâne pentru totdeauna doar o amintire plăcută.

Iar o altă elevă a completat, spunând că „Respectul poate exista și în afara dragostei”. Îmi amintesc că întreaga clasă a aplaudat aceste deducții rostite la scenă deschisă.

Un alt punct de vedere ce evocă respectul școlarului ține de percepția pe care și-o formează elevul față de profesori sau anumite materii de studiu. O elevă îmi spunea că ținuta și vestimentația cadrului didactic înseamnă foarte mult pentru ea; alta – că cel mai important lucru ține de calmul și vorba dulce cu care se transmit informațiile la ore și modul de adresare în relația profesor – elev sau invers, prin ceea ce numim tact pedagogic, acestea fiind câteva elemente comune care duc la formele de referință ale respectului între elevi și profesori. Se pare că elevii au dreptate în afirmațiile lor, fiind buni observatori în multe din situațiile care se creează la clasă și în activitățile extrașcolare.

Printre afirmațiile numeroase în ceea ce privește tema expusă, elevii au adus în discuție faptul că și profesorii pot avea diferite forme de respect față de ei, prin sentimentele de reciprocitate, fiind o observație interesantă și plină de adevăr.

A urmat și o propunere originală, fiind lansată ideea că pentru o zi în fiecare an, în școală să poată fi inversate rolurile ca semn al respectului reciproc – adică elevii să fie profesori, iar profesorii elevi – făcându-se un transfer de experiență și personalitate, un exercițiu de empatie. 

Tema abordată a fost complexă, iar elevii au subliniat faptul că anumite modele de viață implică anumite forme graduale de respect, acesta făcând parte dintr-o societate civilizată și evolutivă.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *