Scrisori către zei și zeițe sau despre insula Afroditei

Autorul Articolului: prof. Alla Apopei

Vacanța de vară este perioada pe care fiecare o așteaptă cu nerăbdare. Este lumea în care visurile devin realitate. Citim, călătorim, avem timp să ne întâlnim cu oamenii dragi, să descoperim noi lumi, să ne răsfățăm mai mult mintea și trupul. Iar anul acesta cred că așteptarea a fost cu atât mai mare cu cât a fost mai grea încercarea la care am fost supuși prin experimentul școlii on-line, în izolare și la distanță unii față de alții. Părea că aceasta s-a transformat într-un nor mare și greu care ne strivea pe toți, elevi și profesori, căutând o breșă pentru a vedea acea raza de lumină necesară navigatorilor pentru a ieși la liman după o furtună pe mare. Dar iat-o, a venit, în sfârșit, vacanța cea mare!

Deși anulat de două ori, zborul meu spre insula din marea Mediterană, unde din spuma mării s-a născut frumoasa Afrodita, a fost anunțat, fiind lăsate în urmă toate grijile și neliniștea unui an dificil. Mă bucur la gândul că voi face o călătorie în trecut, un popas prin „istoria lumii- memoria experienței din trecut a lui homo sapiens”, așa cum scria într-o scrisoare adresată zeului Dyonissos elevul meu dintr-a VII-a, Dionisie Ștefan Ionescu, încântat că și-a întâlnit tizul și și-a descoperit originea mitologică a prenumelui.

Așadar, am ajuns pe tărâmul zeilor, acolo unde orașele și astăzi mai poartă amintirea lor, căci etimologic Paphos era numele copilului născut de frumoasa Galatea, statuia de fildeș, albă ca laptele (γαλα în greacă înseamnă lapte), pe care o creează sculptorul Pigmalion și de care se îndrăgostește irecuperabil, iar Afrodita îi dă viața, fapt ce simbolizează contopirea totală a artistului cu opera sa. Un loc binecuvântat, unde simți prezența zeilor oriunde ai merge. În Paphos, oraș – port protejat de Patrimoniul Mondial UNESCO, zeii sunt sunt la ei acasă, invitându-ne să le cunoaștem habitatul, dacă ne plimbăm prin vila lui Tezeu și casele lui Orfeu, Arion și a lui Dyonissos, pentru a admira celebrele mozaicuri din secolele II-IV. Cum altfel putea fi această insulă, aflată sub protecția Afroditei (Venus, la romani), generoasă în iubire și frumusețe, pe care le împarte peste tot și decorează marea cu sclipiri de peruzea atunci când o mângâie soarele (Helios), stâncile le transformă în palate dăltuite în piatră, iar oamenilor le-a dat darul ospitalității, al bucuriei și al iubirii, decât un tărâm mirific!

Anul acesta, am avut a doua generație de elevi de clasa a VII-a, cărora le-am predat noua disciplină „Elemente de limbă latină și de cultură romanică”, obiect ce a înlocuit în actuala curriculă „Limba latină” de la clasa a VIII-a. La finalul anului școlar, elevii mei au avut ca temă redactarea unei scrisori către un zeu sau o zeiță preferată, în care să îi povestească ce au aflat despre lumea greco-romană, leagănul civilizației europene, și să le prezinte epoca noastră. Eu m-am erijat în mesagerul elevilor mei și am dus scrisorile lor la destinație, toate ajungând la divinitățile alese.

Acestea au citit cu bucurie și uimire rândurile care le erau destinate, descoperind lucruri interesante despre ei și despre lumea noastră. Le –a plăcut să afle că elevii clasei a VII-a C consideră că „ lumea zeilor și a zeițelor era mult mai spectaculoasă și plină de farmec”, în care fiecare divinitate își avea rolul său important. Adresându-i-se străbunului zeu, căruia i-a fost frică de faptul că propriii copii îi vor lua locul, Dariana Butnaru îl reabilitează, îmbunându-l prin aceste cuvinte: „pe tine, Cronos, te consider unul dintre cei mai puternici, căci tu ești timpul, ticăitul ceasului sau ultima bătaie a inimii”. Alexandra Maria Chele, impresionată de legenda Arachnei, fata care s-a luat la întrecere în arta țesutului cu Athena (Minerva la romani) și din cauza orgoliului a fost transformată în păianjen, îi scrie zeiței următoarele rânduri: „Dragă Minerva, te admir foarte mult, deoarece tu ești zeița înțelepciunii și a războiului drept. Știu că lumile noastre sunt total diferite. Spre exemplu, voi comunicați prin mesageri, care vă aduceau scrisori sau le trimiteați prin ei, iar în lumea în care trăiesc eu poți să trimiți sau să primești un mesaj care ajunge în câteva secunde.” Andreea Pascu apreciază la aceeași zeiță alte calități, evidențiind în scrisoarea sa „ acțiunile care presupuneau ingeniozitate și spirit de inițiativă. Cred că romanii apreciau foarte mult aceste lucruri, de aceea te considerau una dintre cele mai importante zeități și iți înălțau temple.”

Și Diana (Artemis la greci), zeița vânătorii și a lunii, a primit o scrisoare înduioșătoare de la Daria Maria Chirica, bucurânu-se că nu a fost uitată:

„Dragă Zeiță Diana,

Te admir pentru faptul că de fiecare dată ai fost alături de fratele tău geamăn, Apollo, ca atunci când ai ales să îl însoțești în exil, ca pedeapsă pentru omorârea  Pythonului, sau atunci când ai fost alături de el în războiul troian. Trebuie să știi că acum avem ceea ce numim noi “tehnologie” destul de avansată și acces la internet mai mereu. Nu cred că ești familiarizată cu acest concept, dar îți pot spune că este fascinant! Poți căuta orice informație necesară, îți poți petrece timpul liber cu jocuri video și să faci școală on-line. Așa te-am cunoscut mai bine și pe tine..”

Unii elevi au avut și rugăminți către zei, cum a fost cea a lui Alex Dascălu, care după constatarea făcută „anul acesta, la latina, am învatat foarte multe despre civilizația romană, dar mai sunt foarte multe lucruri date uitării ”, cere ajutorul zieței Afrodita pentru scoaterea la lumină a celor necunoscute și necesare pentru evoluția civilizației umane.

Nu știu exact dacă vacanța, marea cu talazurile ei cântătoare, feedback-ul elevilor mei în scrisorile adresate zeilor, site-urile arheologice din Cipru, vocea ghidului care ne purta pe aripile lui Pegas în lumi nebănuite, dar am simțit că toate sau contopit într-un timp care curge frumos de atunci până astăzi, liantul etern a ceea ce a fost, ce este și va fi.  Și mare bucurie și încredere în timpuri viitoare simte un profesor care are ocazia să citească asemenea rânduri scrise de elevii săi: „Lumea de astăzi este bazată pe faptele și valorile trecutului. Libertățile actuale, respectul față de legi, respectul față de ceilalți, susținerea artelor sunt moșteniri vii ale culturii și civilizației greco-romane. În timpul lecțiilor m-am simțit mândră că și eu sunt o urmașă a acestei civilizații și că sunt, totodată, parte a marii familii europene actuale.”

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *