Timp pentru fericire

Autorul Articolului: Roxana Crețu, clasa a 11-a C

Cred că nu există persoană care să nu se fi întrebat măcar o dată ce se ascunde dincolo, ce se va întâmpla cu noi după ce vom opri la ultima stație pe care viața ne-a pregătit-o. Ei bine, se spune că atunci când ajungem la ultima suflare creierul nostru ne va face să ne retrăim toată viața în câteva secunde, că va fi ca o recapitulare a tot ce am simțit până în acel moment, iar după aceea vom porni alergând pe poteca din mijlocul lanului de grâu spre luminița albă care se află la capăt. Dacă stai să te gândești puțin, sună destul de plăcut, nu? Însă nu pentru cei care se duc este dificil, ci pentru oamenii ce rămân, cei care încă  așteaptă acasă venirea sau revenirea celor dragi, deși asta nu se va mai întâmpla… vreodată. E foarte greu să îți continui drumul, știind că cineva care a fost acolo mereu nu te va urma la fiecare pas. Până când moartea ne va despărți, nu?

Este și foarte amuzant felul cum viața funcționează, cum plăcerile vin după o grămadă de lupte și greutăți îndurate, după pierderi ce greu se uită. Este foarte amuzant chiar faptul că noi nu realizăm cum trece timpul, această entitate ciudată, cum totul se schimbă de la o zi la alta, cum totul se poate transforma iremediabil doar într-o clipă, spre exemplu clipa când acasă nu va mai fi acasă sau poate cea în care conștientizezi că niciunde nu te vei mai simți ca acasă… vreodată.

Timpul e un  concept greu de înțeles și, totuși, profund subiectiv, nu crezi?  De ce atunci când aștepti ca ceva bun să se întâmple, simți că timpul se mișcă în slow-motion, iar atunci cand vrei să încetinească se scurge pe nesimțite? Însă, probabil partea cea mai stranie este că timpul nu este real. Este un concept creat de catre oamenii de știință, bazat pe mișcările imperfecte pe care pământul le realizează în jurul Soarelui. Este ceva ce omul a creat pentru a se putea ghida mai bine, pentru a-și măsura constant viața și poate pentru a și-o îngreuna singur. Atunci, de ce dăm atâta importanță unui lucru care este bazat doar pe o teorie?  Pentru că, dragă cititorule, este tot ce avem, tot ceea ce ne rămâne. Pentru că niciodată nu te gândești că ultima dată este ultima dată. Te gândești că o să fie mai mult, crezi că o să ai o veșnicie, dar nu ai. Chiar dacă noi am dat nume și unități de măsură timpului, tot nu îl stăpânim, tot curge ireversibil…

Când eram mică, mai toată lumea obișnuia să îmi pună aceeași întrebare: ”Ce vrei să te faci când o să fii mare?”. Și, dacă mă întrebai atunci, sigur îți spuneam că vreau să fiu o prințesă cu cel mai mare și frumos castel din lume. Dar, dacă mă întrebi acum, aș spune că vreau să fiu doar fericită. Vreau să mă trezesc dimineața nu doar cu singurul scop de a merge mai departe și mâine și poimâine și tot așa în continuare, dar să am ceva pentru care merită să merg mai departe. Îmi este frică să nu pierd mai mult timp… este o teamă pe care o trăim cu toții, la un moment dat, teama că ni se termină timpul, dar nu și visurile și dorințele. Vreau să cunosc noi persoane și să nu mă afecteze, dacă ei nu mă plac. Vreau să văd cerul din orașe diferite ale lumii și să stau cu familia mea cât de mult posibil. Nu vreau să îmi fie frică de ziua de mâine, dar nici să regret ziua de ieri, ci doar să fiu fericită! Nu pot cumpăra timp, dar îl pot investi în starea mea de bine și aceasta este valabilă pentru fiecare dintre noi!

Dacă ai ajuns să citești până aici, îți mulțumesc! Vreau doar să îmi promiți că te vei bucura de tot ceea ce viața îți va oferi, de tot ce ai, de toate pierderile și de toate câștigurile. Pentru că… da! Asta e viața și noi trebuie să o trăim cum putem noi mai bine!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *