Un cuvânt în lumea asta, după care șapte în altele

Autorul Articolului: Iulia Rotaru

A fost odată ca niciodată, că de n-ar fi fost, nu s-ar povesti, o fetiță căreia, atunci când era mai mică, nu-i plăcea nici în ruptul capului să citească. În schimb, mamei și surorii sale mai mari le plăcea să țină o carte în mână, să o răsfoiască, să dea paginile, să o citească din scoarță în scoarță și să o admire chiar și atunci când era închisă. Degeaba încercau ele să îi citească povești, să o facă să își dorească să meargă în mai multe lumi, că această fetiță fugea de cărți mai ceva ca pisica de apă. Ea se plictisea după cel mult cinci minute și o zbughea de pe canapea, plecând să facă ce îi mai trecea prin cap atunci. Chiar și acum mai ține minte acea carte cu basme clasice, cu Mica sirenă, Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici, Frumoasa din pădurea adormită, Cenușăreasa, Capra cu trei iezi, Punguța cu doi bani și muuulte altele, pe care nu și le mai amintește în clipa asta.

Cred că în clasa a V-a, pe lângă videoclipurile de pe Youtube cu păpuși, ponei și alte jucării, i-au sclipit ochii și la cele despre cărți. Atunci, fata și-a dat seama că acasă, cărțile pe care le putea citi erau doar din acelea vechi, prăfuite, pe care nici șoriceii nu le-ar ronțăi. Nefiind pasionată de citit, era firesc să nu aibă tragere de inimă să frunzărească una dintre ele. Astfel, videoclipurile acelea au fost primul click declanșator.

       

 Știți cu toții că la sfârșitul anului școlar, primești o diplomă și poate o carte. În clasa a VI-a, sora mai mare a fetiței i-a cumpărat trei cărți pentru această ocazie: Aventurile lui Cepelică de Gianni Rodari, Aventurile lui Muc cel Mic de Wilhelm Hauff și Minunata călătorie a lui Nils Holgersson de Selma Lagerlöf. Le-a citit repede. Chiar și acum mai ține minte unde și ce oameni avea alături în perioadă în care le citea.

Tot de atunci, a început să îi placă BookTube-ul. Este la fel ca YouTube-ul, doar că legat de cărți. Persoanele ei preferate erau Daria, prietenă cu cărțile, Criss and Books și Dariana care citește. În prezent, doar ultimele două fete mai fac videoclipuri, dar care nu mai au legătură cu lectura.

Din acel an, fetița își petrecea o săptămână din vacanța de vară la Iași, la sora ei. Atunci, ea a mers pentru prima dată la Cărturești. Mai întâi, a dat o tură și a văzut cam despre ce este vorba. Ochii ei ar fi putut fi folosiți drept semafor în timpul unei ninsori, de sclipitori ce erau. Era foarte bucuroasă, pentru că se afla în jurul a câtorva sute de cărți mai noi, scrise de autori universali, contemporani, care nu folosesc multă descriere. Avea ea câțiva bănuți strânși, așa că s-a hotărât să și-i cheltuiască pe cărți. Le-a adunat pe cele care i se păruseră mai interesante, inclusiv Bunicuța hoțomană, seria cu Clementina, Charlie și fabrica de ciocolată, George și miraculosul său medicament și altele. Ajunsă acasă, le-a aranjat frumos pe pat, le-a făcut o poză și le-a admirat pentru câteva minute bune. Deși era curioasă cu privire la cea legată de bunicuță, a decis totuși să o citească prima dată pe Clementina. Nu mă întrebați pe mine de ce. Nici ea nu știe. Ține minte că al doilea volum l-a citit acasă la țară. Era o zi ploioasă și puțin friguț. Mama ei i-a pregătit plăcintă cu brânză în tigaie. A mai mâncat din ele până atunci, dar în acele clipe au fost senzaționale. Parcă au avut un alt gust. Chiar și acum, peste trei ani, își amintește cât de delicoase erau. Ups! A căzut o băluță pe tastatură.

De atunci, a mai citit muuulte tipuri de cărți, cum ar fi: fantasy, istorice, biografice etc. Are chiar și o mică bibliotecă cu trei sau patru rafturi ticsite de pagini cu alte lumi. În cazul în care cineva este curios, da, a citit și seria Harry Potter și este un mare fan, personajul ei preferat fiind Hermione Granger.

De-a lungul timpului, a petrecut câteva nopți în care ochii au făcut nenumărate drumuri de dute-vino, de la stânga la dreapta, până dimineață. Stătea cu pătura pe cap, cu lanterna telefonul într-o mână și cu cartea în cealaltă. Din fericire, mama ei nu a prins-o, așadar nu i-a spus să se bage odată la somn.

Da, cum deja ați ghicit probabil, acea fetiță sunt eu. Nu mi-a plăcut dintotdeauna să citesc. Nu am fost un fan al cititului, dar după ce am făcut-o, am realizat că eu nu cumpăr cărți, ci le adopt oarecum. Țin foarte mult la ele, ca și cum ar fi o părticică din mine, chiar dacă este ciudat faptul că nu mă deranjează să le îndoi cotorul.  M-au învățat să am răbdare, mai ales în acele momente când închid cartea, deoarece sunt uimită de cele citite, să fiu mai creativă, dar am primit și multe lecții de viață. Mă regăsesc perfect în vorbele romancierei americane Maud Casey: „eu am fost născută cu o listă de lecturi pe care nu o voi termina niciodată”.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *