Un glas melodios

Autorul Articolului: Alexandru-Victor Crețiu, clasa a 6-a C

Recent, am ajuns într-o zonă unde am rămas surprins de toată acea liniște și pace care domnea peste întregul  loc, la Vlădiceni, în apropiere de Iași. Grupul nostru era format din șapte persoane, rude apropiate.

Am întâlnit acolo vestita Mănăstire cu ziduri, copaci, un iaz, iarbă tunsă, flori și iar flori.

Bucuros am fost să alerg de colo-colo. M-am cocoțat pe ziduri și am făcut multe sărituri, fiind o adevărată distracție pentru mine.

Era și foarte plăcut afară, soarele mângâindu-ne parcă cu razele lui calde.

La un moment dat, când mă pregăteam să escaladez un gard, am auzit ceva care mi-a încântat auzul: cântecul unei păsări care, cu drag ne saluta sau, poate ne atenționa: cu-cu! cu-cu! cu-cu! Era o pasăre sură numită cuc și parcă ne transmitea ceva din liniștea acelor meleaguri binecuvântate prin glasul specific.

De îndată ce se auzea cucul atât de aproape, am constatat și un murmur printre rude, venind întrebarea dacă avem bani la noi. Tradiția este că atunci când se aude cântând pentru prima dată cucul, bine-i să avem bani prin buzunare pentru ca tot anul să nu ducem lipsă de ei.

Cei prezenți povesteau că nu peste mult timp, când încep a se coace cireșele, cucul, lacom fiind, se cam ghiftuiește, ceea ce are urmări asupra vocii sale. Abia dacă mai reușește să cânte, răgușit fiind, dragul de el.

Față de viața de oraș, plină de zgomote diverse, claxonări stridente ale salvărilor sau ale mașinilor de Poliție ori ale Pompierilor, aici, la Vlădiceni, se poate auzi clar glasul melodios al cucului.

Natura a revenit la viață și, darnică fiind, ne dă și nouă un plus de viață. Prin urmare, vă invit pe toți la scurte drumeții spre cele șapte coline sau către alte frumoase locuri apropiate de Iași!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *