Când luminile s-au stins

Am sperat până la ultima picătură de viață
că tu vei veni
nu ca o îmbătrânire peste mine
ci ca o scânteie pe care să o folosesc
aprinzând din nou acea flacără care înghețase între timp.

Timpul s-a scurs
nu mai este nisip în clepsidră
iar palmele mele îmi stau infipte în nisipul de pe plajă
cu privirea rătăcită către apus
aștept măcar refluxul să-ți aducă chipul mai aproape
îmbătrânirea să nu fie chiar un drum spre sfârșit.

© Lucian Victor Bota

Imagine credit: Pixabay

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *