Cum am uitat de COVID. Rețeta norvegiană

Terapia la nivel psihologic, post-perioadă supraîncărcată cu informații neimportante despre COVID, a venit fără să o prevăd și să realizez că aveam, de fapt, atât de multă nevoie. Asta a fost posibil pentru că mă aflu în Norvegia, de la începutul lui 2021, într-o țară securizată din punct de vedere al problematicii sanitare mondiale. După doar două luni de locuit în această uimitoare țară nordică, mintea mea nu se mai izbește de atât de multe gânduri asociate coronavirusului. Și datorită oamenilor, dar și a frumuseților naturii pe care mi-am dorit mulți ani să le descopăr și care îmi țin mintea ocupată. Chiar dacă și aici sunt impuse reguli asemănătoare celor din toată lumea, norvegienii își văd de viață la fel de relaxați și liniștiți cum se știu ei dintotdeauna, integrând relativ ușor în viața lor aceste mici schimbări cauzate de pandemie. 

Autoritățile norvegiene au fost mai drastice ca oricare altele din Europa și au luat măsuri pe loc, încă de la început, la orice schimbare, astfel că sunt în continuare la nivelul în care era România în februarie 2020, când puteau fi identificați și izolați contacții fiecărui caz. Nimic nu a scăpat până acum de sub control. De aceea, în doar câteva zile de la sosirea mea aici, am realizat că ceva e neobișnuit pentru mine și nu știam ce. Apoi am înțeles că subiectul COVID nu mai e omniprezent în viața mea și chiar îi pierdeam interesul foarte rapid. Acum observ că uit cu zilele de toată această situație, pentru că oamenii de aici sunt relaxați, chiar dacă poartă mască, folosesc dezinfectant și păstrează distanța. Își duc viața aproape ca înainte, doar cu aceste mici schimbări. Dar dezbateri inutile și nesfârșite pe tema COVID aici nu am auzit. Asta m-a bucurat foarte mult și mi-am dat seama, abia după ceva timp, cât de mulțumit e psihicul meu pentru o pauză atât de bună de la stresul zilnic de dinainte, creat artificial de miliardele de discuții infinite, din jurul meu, online și offline. Am reușit, fără să-mi propun, să-mi dezvolt și o abilitate de a omite foarte ușor postările pe această temă de pe Facebook, astfel că nu mai citesc decât eventuale comunicate de presă din România ori Norvegia, doar pentru a fi la curent cu noile măsuri, atunci când sunt adoptate. Este o terapie de care aveam mare nevoie, deși nu știam, atât după perioada în care am fost spitalizată din cauza bolii date de virus, cât și a lunilor încărcate de informații fără importanță, apărute cu nemiluita peste tot. În aceste două luni de ședere aici, mi-am recăpătat multă energie și resurse consumate până acum fără rost, necesare unor activități ce îmi produc, în prezent, numeroase beneficii.

Poate pentru norvegieni e mai ușor de gestionat pandemia, la nivel individual, pentru că ei sunt un popor diferit, al unei țări fără aglomerări urbane cu care noi, de exemplu, suntem obișnuiți și fără o viață socială atât de intensă că cea a latinilor și nu numai. Dar sunt cetățeni care pun foarte mult preț pe propria persoană, pe starea lor de bine, pe sănătatea lor fizică și psihică. Din viața lor nu lipsesc activitățile fizice de orice fel și stilul de viață sănătos. Și e atât de bine!

E drept, norvegienii se simt cumva în largul lor închiși în propria țară, pentru că au încredere că doar așa vor face față pandemiei cu brio. Din punct de vedere economic, se resimt pierderi, dar pare că statul poate ține situația sub control. În afara orașelor mari, cum este și Trondheim, unde îmi urmez studiile pentru o perioadă, oamenii aproape că își duc viața în mod obișnuit, nu poartă mască, pentru că oricum nu se formează grupuri ori zone aglomerate, dar păstrează distanța, atunci când e cazul, iar oaspeți în case nu primesc. Adevărul este că nici înainte de pandemie situația nu era la polul opus, astfel că recomandările autorităților le sunt confortabile. 

Modul de transmitere a virsului în Norvegia e ușor de urmărit și măsurile în vigoare chiar dau roade. Cum crește numărul cazurilor cu un procent într-o localitate, cum sunt adoptate alte reguli dure. În câteva zile, se văd și rezultatele, apoi se relaxează din nou lucrurile. Așa sunt ținute lucrurile sub control. Intrarea pe teritoriul Norvegiei este permisă doar cetățenilor norvegieni, rezidenților și câtorva categorii de angajați din domenii esențiale, însă doar cu condiția de a fi testați cu toții la frontieră și de a sta în carantină 10 zile. Perioada aceasta este abordată diferit de către autoritățile norvegiene: aproape că este impusă tuturor carantinarea la un hotel autorizat, al cărui tarif este de 50 de euro/noapte, cu trei mese pe zi incluse; plimbări în aer liber pot fi făcute oricând, cu condiția evitării apropierii de alte persoane; cumpărături la magazin alimentar pot fi făcute doar în afara orelor de vârf. Cu atât de puțini oameni pe metrul pătrat în Norvegia, într-o țară care abundă de munți și fjorduri, e lesne de înțeles de ce persoanelor carantinate li se permite părăsirea locului de cazare oricând. În context pandemic, e de-a dreptul aur.  

Consider că fiecare țară poate impune propriile reguli în acord cu identitatea și cultura fiecărui popor, dar raportate în mod onest și obiectiv la riscurile sanitare, sociale și economice. Nu cred că abordarea pandemiei de către o țară ori alta poate fi un model general aplicabil, însă cred că responsabilitatea de a acționa trebuie să fie în egală măsură, atât a autorităților, cât și a cetățenilor. 

Chiar dacă am vorbit numai despre coronavirus într-un material denumit, paradoxal, ”Cum am uitat de COVID”, am făcut-o doar pentru a-mi expune concluziile trase în această scurtă perioadă de ședere în Norvegia, cu gândul la cei de acasă, atrași fără voia lor în capcana unor infinite discuții false, pe o temă reală. Însă, ”rețeta” norvegiană de menținere a sănătății mentale cred că poate fi aplicată oriunde în lume. Orice activitate recreativă făcută în locul unor dezbateri neesențiale, de exemplu, aduce mai multă bună-dispoziție decât orice replică de tipul ”Ești manipulat, deschide ochii!”. Recunosc, m-am inspirat din stilul de viață al celor de aici și, după/între sarcinile zilnice, îmi petrec timpul cu ceea ce îmi face plăcere, în special activitate fizică. Devine chiar ușor să trăiești în pandemie cu respectarea unor simple reguli, dacă vrei să ai grijă de tine. 

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

  1. Felicitări! La multe articole înainte!
    Și…ca sa întăresc mesajul tău… cred ca pandemia aceasta ne-a făcut pe mulți dintre noi să punem mai mult preț pe efectul pozitiv pe care îl are reîntoarcerea la simplitate și contactul cu natura, asupra sănătății fizice și psihice. Poate așa vom găsi motivația să o protejăm conștiincios.

    1. Îți mulțumesc, dragă Ella. Sunt de acord cu ceea ce spui. E, poate, cea mai „profitabilă” lecție învățată în pandemie, care ne însuflețește mai mult ca oricând. Cred că vom vedea cu toții, până la urmă, cât respect i se cuvine naturii și vom proceda întocmai. 🙏🤗