Intuiția îți șoptește chiar când te aștepți mai puțin

Tocmai îmi pregătisem cafeaua și mă pregăteam să ung cu unt și gem de fructe de pădure cele două felii de pâine pe care le prăjisem în toaster, inspirată sigur de clătitele pe care le văzusem într-o fotografie recent postată pe social media, când un gând m-a luat prin surprindere. «Să vezi că vine acum tehnicianul de la VOO, tocmai acum când mă pregatesc să mă bucur de bunătățile astea!»

De o săptămână și ceva încerc să elimin desertul de la masa de prânz, și de cele mai multe ori am reușit, dar azi am decis să fiu mai indulgentă. Nu știu dacă e o decizie bună sau nu, probabil mai degrabă nu, dar azi am resimțit nevoia de zahăr. De dimineață am aflat cu stupoare că nu mai mergea internetul, nici prin cablu, nici prin Wi-Fi, ceea ce în ziua de azi echivalează cu o criză, de o mai mare sau o mai mică anvergură. 

Și chiar dacă în mod teoretic aș fi avut acces la internet prin telefon, ceva inexplicabil s-a întâmplat, drept pentru care e-mailul de pe telefon nu mai mergea, browser-ul de internet îmi arăta că se chinuia să încarce ceva, în timp ce eu constatam că mijloacele mele de informare se reduseseră vertiginos. Doar aplicațiile de mesagerie instant păreau să funcționeze. Așa că dimineața mi-am petrecut-o încercând să anulez întâlnirile on-line prevăzute peste zi, folosind mijloace de comunicare ce tot dădeau greș. 

Când ești obișnuit să meargă totul instant și deodată nu mai merge nimic instant, te poți regăsi fără repere, năucit și agitat. Și cu cât te ambiționezi să rezolvi situația rapid, cu atât nivelul de stres îți crește. Sub presiunea timpului, dar și a gândurilor tale îngrijorate, ajungi să nu mai gândești limpede. Timpul se scurge repede, iar tu repeți aceleași tactici pe care le știi, fără să obții vreun rezultat constructiv. Sub influența stresului, de multe ori ne purtăm precum musca ce se tot lovește de geam, repetând aceleași demersuri, în speranța că așa va reuși să iasă afară. Până la urmă i-am dat de cap, am reușit să anulez întâlnirile, noroc de ajutorul unor prietene, iar tehnicianul a fost programat să vină, undeva între orele 13:00-17:00, cu o baghetă fermecată și un modem la subraț, ca sa facă minunea tehnică și să reînvie internetul în apartament.

Am privit cele două felii de pâine și cafeaua instant care aburea și am respins primul gând – «Să vezi că vine acum tehnicianul de la VOO, tocmai acum când mă pregătesc să mă bucur de bunătățile astea!», înlocuindu-l cu unul mai rațional.  «Hai, că nu ai nicio dovadă că vine tocmai acum tehnicianul. Este doar un gând anxios, care ți-a venit din senin, ca să te sperie. Probabil iar anticipezi lucrurile, așa cum o faci deseori»,  mi-am spus, după preceptele de recadrare cognitivă pe care am învățat să le folosesc, mai ales când sunt asaltată de gânduri negative și îngrijorătoare. Da, ca și multe alte persoane, am tendința să mă îngrijorez des, este ceva automat, am lucrat și încă lucrez la asta. Iar ca să fie tacâmul complet, sistemul meu nervos este stimulat rapid de factori exteriori și intră în alertă foarte ușor. Gândurile le mai pot observa, ca apoi să le pun sub semnul întrebării, ca să văd dacă sunt într-adevăr adevărate sau doar o producție a minții mele care încearcă frecvent să mă protejeze. Însă nu pot controla felul în care reacționează sistemul meu nervos, așa cum nu pot controla mișcările intestinale, producția sucurilor gastrice ori nivelul de hormoni de stres din corp. Le pot influența, într-o oarecare măsură, însă nu pot controla după bunul plac. 

Și deși mi-am chestionat gândul cu tentă de îngrijorare, totuși m-am întors și am aruncat o privire pe geam. Și spre surprinderea mea, dar și a tentativei mele de recadrare ce se voia rațională, am văzut cum o camionetă albă se parca chiar în fața blocului. Pe laterala mașinii puteam citi, scris clar cu litere roz bonbon: VOO. De fapt scria: «Il est temps de penser à VOO», adică «E timpul să vă gândiți la VOO». Am chicotit, ce altceva puteam face?

Prin urmare, gândul de dinainte nu fusese unul anxios, venit dintr-un spațiu de teamă, cu rolul de a mă proteja de un pericol perceput de mintea mea, ci fusese un gând intuitiv. Știu că am o intuiție dezvoltată. Mi s-a întâmplat de multe ori să știu ceea ce urma o persoană să îmi spună, chiar înainte de a mi-o spune. Sau să «ghicesc» ce va face un personaj într-un film, chiar înainte ca firul poveștii să ne-o arate. În școala generală mi s-a întâmplat ca la unele teste de matematică să știu răspunsul la exercițiu, deși poate nu mă pricepeam să rezolv exercițiul până la capăt. Însă intuiția nu era apreciată pe vremea aceea. Am fost în schimb acuzată de copiat. 

Unii ar putea spune că anticipam în situațiile de mai sus, însă eu fac o distincție între anticipare și intuiție. De exemplu, când aștepți la telefon ca să fii conectat cu serviciul pentru clienți, și în timp ce asculți muzica ambientală, îți tot imaginezi că în secunda următoare să fie luat în primire apelul tău, atunci, în opinia mea este vorba de anticipare. Sau când primești un e-mail de la o persoană pe care o percepi dificilă sau cu care ai avut un conflict în trecut, anticipezi deja că e-mailul va avea un conținut neplăcut și te pregătești deja psihologic pentru felul în care ai putea reacționa și ceea ce ai răspunde. Sau când îți imaginezi că acum îți vei vedea mama/ prietena/ iubita/ soțul sau orice altă persoană pe care o aștepți cu nerăbdare să iasă de la la sosiri din aeroport, sau când aștepți să se miște coada de la supermarket și deja te vezi făcând un pas în față, iar corpul îți reacționează ca atare. În exemplele acestea, anticiparea se manifestă și la nivel corporal, printr-o stare de nervozitate și de neliniște. În aceste situații, anticipez și eu ca și tine. 

În schimb, când îmi «vorbește» intuiția, gândurile vin de nicăieri, deodată, fără ca eu să îmi doresc neapărat un rezultat anume. Sunt gânduri care mă iau prin surprindere, ca și cum mi-ar pica din cer ceva prețios la care nu mă aștept. Evident, metaforic vorbind. De multe ori, nici nu știu ce să fac cu aceste gânduri sau dacă au vreo valoare, pentru că pot părea iraționale. Azi știam că tehnicianul va veni între orele 13:00 și 17:00, însă nu știam exact în ce moment. Și s-a nimerit să am gândul despre tehnician, tocmai când sosea. 

Și nu a fost prima dată pe ziua de azi. A început deja de dimineață, pe când îmi făceam toaleta. Fără să am vreun motiv anume, m-am gândit așa, din senin că prea am devenit dependenți de tehnologie în ultima vreme. Și tot fără să am vreun motiv anume, mi-am imaginat cum ar fi să ți se strice telefonul sau să nu mai ai acces la tehnologie sau la internet și cât de pierdut și neajutorat te-ai putea simți. Îmi imaginam disconfortul psihologic al unei persoane aflate într-un oraș nou, prinsă în trafic, fără acces la tehnologie, fără GPS, neputând să sune pe cineva sau să lase vreun mesaj vocal ca să anunțe întârzierea sau chiar dificultatea de a ajunge la locul de întâlnire la ora la care cu siguranță nu va ajunge. Șirul gândurilor mele imaginare despre tehnologie a dispărut de îndată ce am ieșit din baie și aș fi uitat cu desăvârșire această poveste derulată în capul meu, dacă soțul meu nu m-ar fi anunțat că nu mai mergea internetul, nici prin cablu, nici prin Wi-Fi. Și culmea, culmilor, aplicația mea de e-mail de pe telefon nu funcționa nici măcar prin date. 

Cei care cred cu ardoare și iau ad litteram mesajele spirituale New Age, conform cărora atragem ceea ce gândim, probabil vor concluziona că gândurile mele de azi dimineață au atras pana de internet. Sincer, o astfel de concluzie, pe mine personal, m-ar face să zâmbesc, deși fiecare e liber să creadă orice, atât timp cât îi servește și cât nu dăunează altora. Și deși există un sâmbure de adevăr în legea spirituală a atracției, țin să informez că pana de internet a avut loc înainte ca eu să fi avut gândurile în baie și chiar înainte de a mă fi trezit. În schimb mi se pare mai plauzibil să afirm că a fost mai degrabă intuiția care mi-a dat de veste, într-un mod nu foarte clar, că ceva se întâmpla. 

Și deși multi pun sub semnul întrebării intuiția, ea există. În ceea ce mă privește, mi s-a explicat capacitatea mea de intuiție și în termeni mai științifici la ședințele de antrenament cerebral de neurofeedback dinamic pe care le urmez. Practiciana mi-a împărtășit de multe ori la sfârșit de ședință că creierul meu funcționează optim pe frecvența Theta, frecvență de unde cerebrale asociată cu intuiția, creativitatea, emoțiile și imaginația, așa că nu e de mirare că unele dintre gândurile mele (unele, nu toate), deși oarecum iraționale sau neclare, au totuși și ceva adevăr în ele. 

Prin urmare, te invit să îți observi gândurile mai des, să le pui sub semnul întrebării, în special pe cele critice, negative, anxioase, fataliste, gânduri judecătoare atât față de tine, cât și față de alții, și să te întrebi dacă aceste gânduri sunt cu adevărat adevărate, sau nu. Nu întotdeauna gândurile noastre sunt fapte adevărate. Și totodată te invit să lași loc și intuiției să îți vorbească, pentru că acele mesaje vor veni din străfundurile tale și s-ar putea să fi surprins/ă plăcut.

Photo by Wesley Carvalho from Pexels

Gabriela Doicaru – Spencer este life coach în continuă formare, pasionată de psihologie și well-being, facilitatoare de laughter yoga (pentru că râsul face bine sănătății), fost manager de proiect, scriitor după placul inimii și trainer entuziasmat de ludo-pedagogie. Anterior, Gabriela a profesat în managementul proiectelor IT, până când și-a dat seama că avea nevoie să se reapropie de oameni, de latura sa umană și de creativitate. Interesele sale includ psihologia pozitivă, tehnicile psiho-corporale, gestionarea stress-ului și conectarea cu copilul interior.  www.gabrieladspencer.com  

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *