Când arta devine un cuib cald (2)

Am reușit să surprind câteva aspecte din esența acestor oameni frumoși, prietenoși, calzi.

Véronique Verheyen
Véronique este acea persoană care există pentru a oferi oamenilor o perspectivă pozitivă, portretizată în expresii colorate.
Analist al talentelor de bază, i-a ajutat pe cei care „nu știau unde le sunt talentele”. Preferă proiectele care deconstruiesc stereotipurile și prejudecățile, lucrările sale fiind o extensie a propriilor experiențe, și luptă pentru vise cu ieșire la suprafață.
Natura sa altruistă a făcut-o să devină mentor. Un om care se ocupă de cuvinte, de emoții, de idei, și care oferă o speranță de schimbare.
Véronique este un om într-un mod unic și minunat, care găsește mereu noi oportunități de a remodela și inspira. Este o izbucnire incredibilă de energie.
Lucrările ei scot la iveală copilul interior – cu idei proaspete, unde ne arată că arta poate veni dintr-o atitudine jucăușă. A creat personajul Loebie, o fetiță de 5 ani, și o lume imaginară. Ea însăși este un copil al diversității.
Crescută într-un amestec de cultură, limbi și artă, detaliile strânse în lucrările ei sunt amintiri dezlănțuite ale inimii. Folosind propriul său amestec emoțional, Véronique ne-a împărtășit o experiență a copilăriei, pe fundalul unei povești, unde două continente ale inimii s-au separat. Lucrările ei sunt mini capitole despre modul în care trăim, iubim, și despre lucrurile cele mai aproapiate inimii. Un loc numit „acasă”. Un cuib cald unde ne construim treptat, multicolor și puternic. Un sentiment al întregului.

Avdia Van Art
Avdia Avrumutoae este un artist vizual și antrenor de talente, care practică mult abstractizarea. Sentimentul de „acasă” l-a găsit în pictură, unde predomină ca un vis umed tema migrației. O migrație prin tragedie și frumusețe.
A părăsit țara și locul natal, dar și-a adus în noul mediu vibrația și inspirația. Aici, tema migrației a fost baza, punctul ei de plecare. O abordare expresivă în care lucrările nu șoptesc, ci strigă.
În februarie 2019, a organizat o expoziție în Rivierenhof, Antwerpen, cu titlul „Artă și Migrație”.
Lucrările ei nu trec neobservate. Sunt expuse în diferite galerii și în multe expoziții din țară și străinătate. Stilul personal vine în fiecare dintre compoziții, unde creează un concept singular, cu îndrăzneala și dorința de a se reinventa.
Pe parcursul dezvoltării artistice, a căutat tehnici noi în fundaluri și subiecte realiste. Forța îi este caracterizată prin muncă. A învățat principiile artistice pe care le aplică artei sale. Iubește să se joace cu posibilitățile infinite de a crea, și experimentează cu tot felul de materiale. Este un artist care lucrează în pictură și colaje textile, unde își amestecă vopseaua cu propria energie și te invită să-i împărtășești viziunea în fața misterului. Lucrările ei îmbrățișează cele 4 elemente naturale și ajung de la geometrie la gest, dezvoltând suprafețe complicate de forme și culori. Acționează fără inhibiții, arta sa fiind parcă extrasă din libertatea absolută. În unele lucrări folosește o tehnică mixtă, pentru a atinge o textură groasă, intangibilă. Creează compoziții controlate și detaliate, iar lucrările ei au caracter și culoare, expresie și atingere. M-a fascinat pigmentarea vie a unei lucrări de un albastru fluid – simbolizând seninătatea și puterea spiritului, și un colaj din mătase indiană.

Leo Van der Heyden
Leo este un artist al ceramicii vii, cu un ochi de naturalist și o solidă relație cu sacrul naturii, care a declanșat viziunea și inspirația.
Paleta sa artistică este foarte largă, natura fiind, însă, centrul abordării sale. Ceramica este un mediu de auto-exprimare. Vorbește depre tactilitate, frumusețe și subiectivitate. Lutul are propriul său adevăr și propriile idei. Este fragil și durabil.
Leo își folosește talentul și experiența în atelierul de ceramică ‘t Bekleift, din Temse – un spațiu unde își dezvoltă munca și unde își ține cursurile, cu dragoste și pasiune pentru ceramică, încurajând și alți artiști. De 15 ani îi îndrumă pe elevi în aplicarea tehnicilor și cunoștințelor, el însuși lucrând de 40 de ani cu lutul. Și-a dezvoltat propria tehnică, fără a fi blocat într-un concept sau stil, cu idei influențate de natură. Testează atât maleabilitatea, cât și rezistența materialului, astfel încât, fiecare piesă este un nou moment de început. Esențialul realizării vine din provocarea de a surprinde marea diversitate a naturii, în esența materialului și a structurii, pentru a crea o narațiune care transmite.
Cu Warm Nest Expo, Leo și-a punctat prezentarea cu frumoase cuiburi din ceramică glazurată.
O lucrare pregătită minuțios, cu o textură robustă, unde poți observa conceptul său și detaliile naturii.
Să realizezi o lucrare care face parte din mediul ei, dar care schimbă acel mediu, este cu adevărat uimitor. Culoarea a jucat un rol important. A creat o glazură strălucitoare, care s-a strecurat grațios în adânciturile cuibului.
„Dezvoltarea propriei mele glazuri este cea mai mare provocare a mea”, spune Leo.
Mai mult decât contemplarea acestor piese ca o amprentă a pământului, vă spun că a fost un moment emoționant să pot ține natura în brațe.
Leo susține mediul, și a construit chiar un habitat al albinelor.

Hilde Peeters Pehi – Art
Hilde creează opere de artă contemporană. Inițial, a lucrat cu cărbune, pasteluri și acuarelă.
După ce îl cunoaște pe artistul în bronz Armand Naebers, se implică în arta bronzului și își definește propriul stil. Iubește sufletul lichid al bronzului, iar sub mâinile sale răsar, de o frumusețe sofisticată, cele 4 anotimpuri.
Ce conține substanța acelor forme și care dintre forme își arată substanța?
Toamna, îmi spune artistul.
Un artist fin, Hilde folosește lumina, să exprime expresivitatea detaliilor. O abordare deosebită a luminii, pentru o vaporizare misterioasă a intimității umbrei. Lumina și umbra sunt inseparabile. În acest joc, siluetele feminine ale anotimpurilor se supun unei coregrafii tulburătoare. Un fel de aură care permite să spună o poveste în bronz a voluptății, a senzualității și a eleganței. Hilde a găsit acel echilibru între sensibilitatea și forța siluetelor ei.
Am admirat dansul unei siluete feminine – un balet frumos, în grație și miscare, și m-am oglindit în ochiul rotund al unei păsări într-o atmosferă moale și calmă. Dincolo de toate acestea, ea pregătește sesiuni de workshop, iar expozițiile se succed. Agenda ei este completă până la finalul acestui an.

Ann Backx
Ann este un artist fotograf cu un simț puternic de observare și o putere de expunere clară. Fotografia intră în viața ei nu pentru a reflecta vizibilul, ci pentru a reflecta ceea ce se află sub suprafață. Ochiul experimentat este evident în fotografiile sale.
Obiectivul ei surprinde imprevizibilul. Construiește o alchimie seductivă, în culori care apar și culori care se retrag. Își expune relația cu natura printr-o poveste care naște în ochiul ei – o poveste fotografică cu mesaje subtile. Prin lentilă, Ann caută combinația și simetria, culege misterul, îl descifrează, apoi îl eliberează în lucrări. Un material viu, care stârnește atenție, unde natura dă culoare expresiei și emoției, oferind un neașteptat întâlnit, din care Ann extrage frumusețea într-un mod fin, ilustrativ.
Culoarea se exprimă în lumini ireale. O geometrie abilă, creativă, estetica. Un univers colorat care identifică legătura dintre oameni, un loc în care exprimarea devine necesară.
Peretele – acel spațiu senzorial care îi încorpora tablourile, devenise un afișaj de o tulburătoare frumusețe. Într-un mod atât de diferit!

Herman Dictus
Herman este un peisagist, extrem de conversațional și plin de umor. Are 83 de ani și a participat cu două tablouri. Alături de ele, ca o bucată de trecut tăcut, am remarcat o fotografie în alb-negru. Un peisaj care s-a abandonat în fața obiectivului său. Îmi spune că, deși și-a dedicat începuturile ca fotograf, cu mulți ani în urmă, în prezent se identifică cu pictura, care a fost forma perfectă de alegere. După ce a lucrat în alb și negru, s-a transformat în culoare. A schimbat artificialitatea fotografiei cu autenticitatea naturii. Pictura i-a dat gust pentru peisaj. O lume care îi permite să-și transpună emoțiile pe pânză. Un peisaj colorat, o meditație blândă… o invitație la călătorie.
Estetica naturii reprezintă întotdeauna un motiv bun pentru a picta. Intenția stilului său este de a mărturisi frumusețea lucrurilor simple.

La Warm Next Expo au mai participat: Arlette Carrein, Cécile Hennissen, Chris Missiaen, Gonny Vercruysse, Hilde Van Acker, Jan Buytaert, Jef Van Leeuw, Laila Abouz, Lieve Vandenhoven, Lutgarde Verbiest, Martine Nauts, Nadia Guerti, Pol Spelmans, Tibo Vergote, Wout De Ridder, Koen S.

În octombrie, Véronique continuă un alt proiect. Împreună cu fotograful Luc și colega ei Miranda, vor organiza o expoziție comună la Muzeul Municipal din Temse. Teme precum „Frumusețe ruptă” și „Puterea lui K” transmit, fără a ezita între cuvinte și imagini, instantanee surprinse de viață.
Deși expoziția a avut intrarea liberă, o parte dintre veniturile lucrărilor vândute va ajunge în Ardenne, la cei care au suferit în urma inundațiilor. Un lucru care îndeamnă să ne îmbogățim cantitatea de empatie. Nu am putut trece cu vederea această notă de umanitate. Munca artiștilor trebuie arătată. Nu doar mâinile lor se cufundă în lucrare, ci și spiritualitatea, exprimată fragil, și personalitatea forjată. Pentru a pune omul în locul lui.
Am fost motivată să scriu despre ei. Un impuls ce mă leagă de alții, un act de „a da”, motivat de recunoștință. Mi-a fost dor sa mă odihnesc in vizibil. Un vizibil care arată din ce este alcătuită lumea: din acele felii de viață pe care nu le privim dintr-un unghi realist. Căci, tocmai ce este ascuns, îți permite să călătorești în adâncuri, să vezi că omul se află în centru.
Au fost atâtea lucruri de admirat, de perceput, de simțit! Dar important este ce iei cu tine dintr-o experiență expozițională.
Închei aceast articol cu un citat din Fernando Pessoa: „Valoarea lucrurilor nu este în durată, ci în intensitatea cu care se întâmplă. De aceea există momente de neuitat, lucruri inexplicabile și oameni incomparabili. „

Cu mulțumiri, artiştilor care m-au găzduit cu mult respect în „Cuibul cald”, din Temse.

sursă foto: arhivă personală, artist Avdia Avrumutoae

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *