Când dealurile

Când dealurile toate vor coborî
în grabă,
am să m-aștern, iubito,
ca să îmi crești tulpina,
ieșind din glii de dor
visare fără teamă,
să dau și frunze verzi,
să-ți fiu și rădăcina.

Voi fi poate un codru
la margini,
voi fi rugă,
voi fi poate doar ierburi sau poate
doar pământ,
nuntirea unor vremuri
rămase-n buturugă,
să poți să mă găsești
la pagina de vânt.

Voi da poate și rod,
sau voi fi doar uscare,
gândindu-mă la mâna
cea albă, cea curată,
ce-mi va culege fructul sub frunza
căzătoare,
sau poate-mi va sădi lăstarul
încă o dată.

sursă foto: pixabay

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *