Dor

M-ai cuprins, m-ai sufocat,
Am vrut să fug, să mă întorc.
Mi-ai zis să tac, m-ai întristat,
Și suspinând, am stat ca mort.

Azi n-am trăit, nu m-am jucat,
Am vrut să fiu și să mă-ntorc,
N-am plâns și nici nu am țipat,
Te-am ascultat, am stat ca mort.

Ieri am zâmbit, m-am fericit,
Gândeam: ce bine-ar fi să mă întorc!
Eram, da, chiar credeam că-s împlinit…
Și totuși, seara-n pat am stat ca mort.

Mâine din nou, voi vrea să fiu,
Gândind: ce bine-ar fi să mă întorc!
O să perind iar, prin pustiu…
Acela-n care-odat’ am stat ca mort.

Poate așa voi fi mereu,
Visând în fiecare clipă să mă-ntorc
Acolo, în locu’-n care, credeam eu,
Că niciodată n-am să stau ca mort…

sursă foto : arhivă personală

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *