Interviu cu autorul Gaëtan Faucer

arhivă personală

Dramaturg, cugetător, poet și prozator. Cu toate acestea, teatrul e cel care-l inspiră sub toate formele lui. Multe din piesele sale au fost jucate pe diferite scene bruxeleze.

Ultimele sale cărți sunt: Des Maux de midi (Dureri de amiază – n.r.), aforisme, Ed. Lamiroy (2021), L’an 2000 a 20 ans (Anul 2000 are 20 de ani – n.r.), nuvele colective, Ed. Lamiroy (2020), Mulching (Straturi protectoare – n.r.), nuvele colective, Ed. Lamiroy (2019), Crimes expresso (Crime expresso – n.r.), teatru, Ed. L’Arlésienne (2019), Le bourreau d’accueil (Călăul de la recepție – n.r.), nuvele colective, Ed. Lamiroy (2019). Mai multe aici.

A fi scriitor, pentru dumneavoastră, e mai degrabă o meserie sau o pasiune? Cine este Gaëtan Faucer?

Din clipa în care pasiunea este intensă, meseria devine o plăcere. Și plăcerea asta este: să scriu. A scrie înseamnă să inventezi și să te reinventezi în fiecare zi. Iată de ce mă simt un pasionat. Cine sunt eu? Un bărbat care iubește viața și care respectă toate ființele de pe planeta asta. Pentru mine nimic nu e mai prețios decât arta și, prin intermediul diferitelor culturi, arta își capătă tot sensul. Arta hrănește în mod inteligent spiritul uman. Prin urmare, nu ne gândim să ne distrugem aproapele. Dimpotrivă, există o comuniune.

Când scrieți? În ce moment al zilei? Cât timp consacrați scrisului? Aveți un ritual de scris, un orar precis?

Dimineața, la prânz și seara. Și din când în când, noaptea. Îmi place să scriu, nu există un moment anume, îmi place tot timpul. Dar cu toate astea am o slăbiciune pentru orele dimineții. Am impresia că mi-a dat tonul zilei. Beau cafea neagră și mănânc ușor. În vremea asta consum litri întregi de apă.

Care sunt intențiile aflate în spatele pieselor dumneavoastră de teatru?  Ce reacții ați dori să suscitați spectatorilor și care a fost cea mai mare provocare din viața dumneavoastră de autor?

Încerc, în felul meu, să scot în evidență prostia umană. Subiect care nu încetează să curgă. O veritabilă sursă inepuizabilă. Așadar, îmi place să scriu despre prostie, violență și raporturile umane. 

O provocare? Am mai multe. Și mi-au dat toate o energie incredibilă. De două ori mi s-a întâmplat să am piesele programate într-o sală de teatru… și să nu le fi terminat. Deci am petrecut câteva nopți albe să le șlefuiesc și să ajung la sfârșitul scrierii textului. Ca urmare, am fost mândru de mine… Dar, în momentul în care se întâmplă, e un adevărat coșmar.

Altminteri, într-un alt registru: mi se întâmplă să scriu o nuvelă într-o singură zi. Sunt provocări pe care iubesc să le duc la bun sfârsit.

Care e cartea dumneavoastră preferată și de ce? Aveți și alte pasiuni în afară de scris?

Nu e vorba doar despre o carte, ci despre mai multe. Au fost o grămadă de cărți care mi-au influențat tinerețea și care au suscitat nevoia precoce de a scrie. Mi-a plăcut să citesc de mic, ceea ce m-a împins în mod inevitabil înspre marii clasici. În ceea ce privește teatrul: Shakespeare, Molière, Musset, Ibsen, Oscar Wilde, Ionesco… și mulți alții. În privința romanelor: Balzac, Zola, Hugo, Proust, Cocteau… și multe altele.

Scrisul înglobează multe alte pasiuni. Îmi place istoria și arta în general (pictura, sculptura…). Apoi, iubesc enorm teatrul și cinematografia. Nu pot deloc să le trec cu vederea.

Piesele dumneavoastră de teatru sunt jucate în Belgia. De altfel, am cunoscut-o pe actrița Ariane Faez în timpul uneia dintre reprezentațiile dumneavoastră. Lucrați și cu alți artiști? Luați în cosiderare ca piesele dumneavostră să fie traduse în alte limbi și/sau jucate pe scena altor teatre din lume? Care sunt visurile dramaturgului Gaëtan Faucer?

E adevărat că-mi place să lucrez cu oamenii care au o viziune pe care eu o apreciez. Ariane și alții sunt artiști pe care îi apreciez atât în plan artistic cât și în plan uman. De altfel, am alte proiecte teatrale cu ea, dar și cu Maïlyse Hermans. Sunt întodeauna deschis în ceea ce privește ocazia să întâlnesc alți artiști. Îmi plac energiile noi. Totodată, am un proiect să titrez pânzele unei amice pictorițe, Nadine Genesse.

Ah, traducerea textelor mele! Da, cu mare plăcere. Am avut deja experiența cu poloneza și neerlandeza. Dar româna ar fi o ocazie foarte frumoasă (râde). În mediul ăsta îmi plac angajamentele. E latura magică a profesiunii.

Concret, „vis” este un cuvânt mare, dar mi-ar plăcea să fiu tradus în mai multe limbi. Atât piesele mele, cât și nuvelele. 

Ce sfat(uri) ați da dumneavoastră cititorilor noștri, care visează să devină scriitori?

Să citească! Nimic nu valorează cât cititul. Este o evidență extrem de limpede. Să fie interesați de autorii clasici (din lumea întreagă). Acolo zace întreaga esență a literaturii. Da, repet: să citească! E mai mult decât esențial. Lectura înseamnă să scrii cu ochii.

Despre ce este vorba în ultima dumneavoastră carte, „Des maux de midi” („Dureri de amiază”) de la editura Lamiroy? Vorbiți-mi un pic despre celelalte proiecte artistice…

Des maux de midi (Dureri de amiază) este o culegere de citate. Îmi place enorm să scriu aforisme, citate și alte gânduri. Pe alocuri sarcastice, pe alocuri amuzante sau chiar serioase. Ultima mea carte condensează toate gândurile mele din ultima vreme. Mi-a făcut mare plăcere să o scriu. Lucrul ăsta mi-a consumat mult timp… iar editorul meu e mulțumit de munca mea. Este principalul!

Bineînțeles, am și alte proiecte, dar, dată fiind situația care predomină în clipa de față, este complicat. Vor fi montate mai multe piese, dar nu știu când (și nimeni nu știe). Din fericire, se anunță proiecte de publicare. Mai am o carte care va fi publicată înspre toamna acestui an. În așteptare, am cereri de colaborare cu reviste și alte magazine literare. Și multe alte propuneri pe care nu le voi deconspira imediat.

Mulțumesc pentru acest interviu. A fost o mare plăcere să răspund la întrebările dumneavoastră.

Traducere realizată de Monica Tonea.

Dramaturge, aphoriste, poète et nouvelliste. C’est surtout le théâtre qui l’inspire sous toutes ses formes. Plusieurs de ses pièces ont été jouées dans divers lieux théâtraux. 

Ses derniers cinq livres sont : “Des Maux de midi”, aphorismes, Ed. Lamiroy (2021), ”L’an 2000 a 20 ans”, nouvelles (collectif), Ed. Lamiroy (2020), “Mulching”, nouvelles (collectif), aux Ed. Lamiroy (2019), “Crimes expresso”, théâtre, Ed. L’Arlésienne (2019), “Le bourreau d’accueil”, nouvelles (collectif), Ed. Lamiroy (2019). Mais aussi ici

Être écrivain, pour vous, c’est plus un métier ou une passion ? Qui est Gaëtan Faucer ?

Dès l’instant où la passion est puissante, le métier devient un plaisir. Et ce plaisir, c’est justement d’écrire. Écrire, c’est inventer et se réinventer tous les jours. Voilà pourquoi, je me sens passionné. Qui suis-je ? Un homme qui aime la vie et qui respecte tous les êtres vivants sur cette planète. Pour moi, rien n’est plus précieux que l’art, et à travers les différentes cultures, l’art prend tout son sens. L’art nourrit intelligemment l’esprit humain. Du coup, on ne pense pas à détruire l’autre ! Au contraire, il y a une communion.  

Quand écrivez-vous ? À quel moment de la journée ? Combien de temps consacrez-vous à l’écriture ? Avez-vous un « rituel d’écriture », des horaires ?

Le matin, le midi et le soir. Et de temps en temps, la nuit. J’aime écrire, il n’y a pas de moment quand on aime, c’est tout le temps. Mais j’ai tout de même un faible pour le matin. J’ai l’impression d’avoir fait ma journée ! Je bois du café noir et je mange léger. Tout en avalant des litres d’eau.

Quelles sont les intentions derrière vos pièces ? Quelles réactions souhaiteriez-vous susciter chez les spectateurs et quel a été le plus grand défi de votre vie d’auteur ?

Je tente, à mon niveau, de relever la bêtise humaine. Sujet intarissable ! Une véritable source inépuisable. Du coup, j’aime écrire sur la bêtise, la violence et les rapports humains.

Mon défi ? J’en ai eu plusieurs. Mais ils m’ont donné une incroyable énergie ! Par deux fois, j’ai eu mes pièces programmées dans un théâtre… et elles n’étaient pas encore terminées ! J’ai donc passé quelques nuits blanches pour peaufiner et arriver au bout de l’écriture du texte. Par la suite, j’ai été fier de moi… Mais quand cela arrive, c’est le pire des cauchemars.

Sinon, dans un autre registre : il m’arrive souvent d’écrire une nouvelle en une seule journée. Ce sont des défis que j’aime effectuer.

Quel est votre livre préféré et pourquoi ? Avez-vous d’autres passions que l’écriture ?

Il ne s’agit pas d’un livre, mais de plusieurs livres. Tant de livres ont influencé ma jeunesse et suscité des envies d’écritures précoces. Très tôt, j’ai aimé lire, ce qui m’a inévitablement pousser vers les grands classiques. Pour le théâtre : Shakespeare, Molière, Musset, Ibsen, Oscar Wilde, Ionesco… et tant d’autres. Pour les romans : Balzac, Zola, Hugo, Proust, Cocteau… et tant d’autres !

L’écriture englobe beaucoup d’autres passions. J’aime l’histoire et tous les arts en général (peinture, sculpture…). Puis j’aime énormément le cinéma et le théâtre. Je ne peux absolument pas m’en passer !

Vos pièces sont jouées en Belgique. Par ailleurs, j’ai rencontré la comédienne Ariane Faez au cours d’une de vos représentations. Travaillez-vous avec d’autres artistes ? Envisagez-vous que vos pièces soient traduites dans d’autres langues et/ou jouées dans d’autres pays ? Quels sont les rêves du dramaturge Gaëtan Faucer ?

Il est vrai que j’aime travailler avec les gens qui ont une vision que j’apprécie. Ariane et d’autres sont des artistes que j’apprécie autant sur le plan artistique que sur le plan humain. D’ailleurs, j’ai d’autres projets théâtraux avec elle, tout comme avec Maïlyse Hermans. Je suis toujours ouvert concernant l’occasion de rencontrer d’autres artistes. J’aime les nouvelles énergies. J’ai également le projet de titrer les toiles d’une amie peintre, Nadine Genesse.

Ah, la traduction de mes textes ! Oui, avec grand plaisir. J’ai déjà eu l’expérience avec le polonais et  le néerlandais. Mais le roumain serait une très belle occasion (rire). Dans ce milieu, j’aime les rencontres. C’est le côté magique de la profession.

Justement, «rêve» est un grand mot, mais j’aimerais être traduit dans plusieurs langues. Autant mes pièces que mes nouvelles.

Quel(s) conseil(s) donneriez-vous à nos lecteurs rêvant de devenir écrivain ?

Lire. Rien ne vaut cela. C’est une évidence tellement claire. Qu’ils s’intéressent aux auteurs classiques (de tous les pays). Là se trouve toute l’essence de la littérature. Oui, je le répète : lire. C’est plus qu’essentiel ! La lecture, c’est écrire avec les yeux !

De quoi parle votre dernier livre «Des maux de midi » aux Éditions Lamiroy ? Parlez-moi de vos autres projets artistiques…

«Des maux de midi» est un recueil de citations. J’aime énormément écrire des aphorismes, des citations et autres pensées. Tantôt sarcastiques ou tantôt drôles, ou encore sérieuses. Ce dernier livre est un condensé de toutes mes dernières pensées. J’ai pris un grand plaisir à les écrire. Cela m’a demandé beaucoup de temps… mais l’éditeur est content de mon travail. C’est le principal !

J’ai bien évidement d’autres projets, mais vu la situation qui règne en ce moment, c’est compliqué. Plusieurs pièces seront montées, mais je ne sais pas quand (et personne ne le sait!). Heureusement, j’ai des projets de publications qui s’annoncent. J’ai un autre livre qui sera publié vers l’automne de cette année. En attendant, j’ai des demandes de collaborations pour des revues et autres magasines littéraires. Et encore tant d’autres propositions que je ne dévoilerais pas tout de suite !

Merci pour cette interview. C’était un grand plaisir d’avoir répondu à vos questions.

Interview réalisée par Mirela NITA SANDU.

Mirela Niță Sandu a urmat facultatea de Litere din București, secțiunea franceză-italiană. Este profesoară de limba română la Instituțiile Europene și vice-președinte al asociației EuropaNova Bruxelles, cadru în care promovează valorile, cultura, limba și literatura română. Este coordonatoarea cărții „Romania mea- ghid pentru micul roman de pretutindeni”, în colaborare cu alte două autoare, o inițiativă de suflet care vine în ajutorul copiilor români din diaspora să descopere istoria, geografia, tradițiile și cultura românească. A fost decorată de presedintele Klaus Johannis cu ordinul „Meritul pentru învățământ” în grad de Cavaler,de asemenea, în cadrul Galei „100 pentru Centenar” a fost premiată de Ministerul pentru Românii de Pretutindeni în parteneriat cu Ambasada României în Belgia, aflându-se printre cei 100 de români de succes din întreaga lume, premiați pentru activitatea lor din diaspora.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *