Iubirile din dor

Credeam că fericirea-i doar o umbră,
Ce îmi divide o noapte care doare.
Un dor de ducă prin funeste ceasuri,
Mă ridica în zări de stele căzătoare.
Plecam cu ploile de ceață pline
Și bântuiam prin lumile polare
În căutarea parfumului din tine,
Ce îmi trezea secunde de visare.

Voiam să-ți simt nemărginirea crudă,
Care-mi vestea o viață viitoare,
Vedenii de dorință te transformau frenetic,
Atunci când îmi strigai un dor de depărtare.

Tot te chemam, prin incantații sobre,
Te-ademeneam cu vrerile-mi barbare,
Mă dezbrăcam de nemurirea dulce
Pentru a fi o ultimă iertare.

Și ai venit mai dulce ca razele de lună,
Cuprins de nebunia-ți ce te excita,
Priveam cum muști din trupul meu de patimi,
Mă siluiai cu-un geamăt ce mă răscolea.

Nemărginirea o simțeam prin spasme,
Fiindcă doreai să fiu o caldă mântuire,
Acel ceva ce se unduia prin spații
Și îți năștea săruturi ce adăstau în vintre.
Îți mulțumesc fiindcă exiști sub soare,
Sunt fericit că te-ai născut din dor,
Îmi ești prea plinul mulțumirii sacre,
Ce-mi dărui patima unui eteric zbor.

sursă foto: pixabay

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *