Paște Fericit!

Și anul acesta sărbătorim Sfintele Sărbători într-un mod mai special. În casă. Nu mai mergem la neamuri, la prieteni; stăm acasă.
Aș zice că este un moment bun pentru introspecție. Să ne analizăm pe noi. Să nu-i mai analizăm pe ceilalți. Să vedem ce-am făcut bine, ce-am facut rău, ce nu am făcut, cum ne-am comportat.
Da, cum ne-am comportat.
Indiferent ce vârstă ai, poți să-ți analizezi comportamentul și să vezi unde-ai greșit, apoi să schimbi ceva.
Este un moment prielnic pentru acea schimbare, pe care o tot amânăm de-atâta timp, și să ne ținem de ea.
Putem începe acele exerciții fizice, pe care le tot amânăm, putem începe să citim mai mult, putem începe să medităm, putem începe să îi ascultăm mai mult pe cei din jurul nostru.
Putem începe multe lucruri. Am putea să practicăm aceste lucruri în fiecare zi, pentru ca, într-un final, să devină o rutină pentru noi, să nu mai concepem viața fără ele.
Da, veți spune, dar suntem așa de obosiți, mai ales acum după ce am gătit, trebăluit și toate cele!
Da, și săptămâna următoare se vor găsi alte impedimente “inventate” de creier pentru a nu ieși din starea lui de confort, cu care s-a obișnuit.
De ce ne-ar face creierul una ca asta? De ce s-ar comporta astfel? De ce ne-ar trăda? Adică să nu-i placă lui exercițiile fizice, cititul, meditația sau mai știu eu ce altă activitate cu care nu e obișnuit?
Tocmai asta e. Frica de nou. Teama de a-ți schimba tiparele.
Pentru a putea fi o altă persoană, trebuie să treci peste.
Și… la momentul ăsta, toată lumea închide textul cu următoarele gânduri: ”bla, bla, bla, știm toate astea, ni le spun toți, în toate cărțile de dezvoltare personală, în toate video-urile postate pe internet, toți vor să ne dea cu tifla cât de bine se descurcă și că ”ei au reușit”. Se laudă cu realizările lor, să ne facă nouă în ciudă… și multe altele.
Dar ei nu au problemele noastre. Copii, școală, facultate, salarii mici, șefi tâmpiți, stresanți… și aș putea continua cu scuzele pe care le găsim de fiecare dată când putem face ceva, dar alegem să nu facem. Să nu ieșim din zona noastră de confort. Să ne continuăm patetica viață.
Și știți de unde cunosc toate astea? Pentru că și eu am fost la fel.
Totuși, după multe ore petrecute pe internet, vizionând diverse video-uri cu oameni mult mai deștepți decât mine, după sute de pagini citite din cărți scrise de oameni mult mai deștepți decât mine, după nenumărate discuții avute cu oameni mult mai deștepți decât mine, am ales să ies din zona de confort și să văd cum e acolo, afară. Pentru că, până atunci, am stat închis în casă.
Am ales să nu mai văd impedimente când mă uit la veniturile din luna precedentă, am ales să nu mai consider o povară cheltuielile copiilor cu școala, cu hainele și mai știu eu ce le trebuie (doar eu am ales să-i fac și cam aveam o idee în ce mă băgam, nu?), am ales să nu mă mai plâng atât, ci să fac mai mult.
Pentru că e simplu. Dacă vrei mai mult, faci mai mult!
Hristos a Înviat! Paște Fericit!

sursă foto: Georgian Staicu – Storm, acrilic, 60 x 90 cm, pânză 300g/m², tehnica pouring

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *