Tentația iubirii imposibile

Azi m-a atins o idee ce nu-mi dă pace de multă vreme, o definiție provocatoare: iubirea nu este altceva decât binele în comun! De aceea, mi-am propus să așez câteva rânduri, pentru a-mi clarifica gândurile.
Iubirea este experiența fuziunii, a unității!
Dacă trăiesc alături de un individ și toate barierele dintre noi dispar, dacă ființele noastre devin una singură, la un profund nivel, dacă devin o singură melodie, o singură curgere, o singură entitate a binelui, atunci, vorbim de iubire.
Dacă trăiesc această experiență în raport cu Totul, dizolvându-mă în ea, atunci, vorbim de divinitate.
Așadar, iubirea este doar o treaptă, în timp ce destinația finală a călătoriei noastre este starea de divinitate.
Există un prim principiu, care explică transformarea energiei sexuale în energie a iubirii, însă eu vreau să vorbesc despre al doilea principiu, care se bazează pe zidul care blochează primul principiu al acelei energii, nepermițându-i să curgă liber și să se transforme între cele două persoane care își doresc fuziunea.
Acel zid se numește „ego” și este sentimentul de: „eu sunt!”.
Cum ar putea să dispară „celălalt”, atât cât timp „eul” nu dispare? Atât timp cât „eu” nu reușesc să mă dizolv?
„Celălalt” este creația, ca un ecou, a „eului” meu.
Cu cât strig mai tare „eu”, cu atât mai puternic revine ecoul „celuilalt”.
Cu cât „eul” unei persoane este mai puternic, cu atât mai mică este capacitatea sa de a deveni una cu altcineva.
„Eul” este zidul ce se interpune între noi.
Dar ce înseamnă acest „eu”? Ce este „eul”?
Dacă mă așez în tăcere, să caut acest «eu», constat că nu-l găsesc nicăieri, oricât de mult l-aș căuta. Și mai constat că, cu cât caut mai adânc, în interior, cu atât mai profunzi devin vidul și tăcerea.
„Eul” nu se află nicăieri, fiindcă nu este altceva decât o combinație între mai multe energii. Oricât de mult l-aș căuta, tot ce găsesc este un vid.
Iubirea se naște din vid, căci vidul nu este una cu „eul”, ci, cu divinitatea. Și numai vidul este capabil să fuzioneze cu alt vid, numai el poate deveni Unul cu un alt vid.
Două persoane nu pot deveni una, dar două viduri, da, căci între ele nu există bariere. Orice alt aspect, în afara vidului, este înconjurat de ziduri.
Un alt principiu spune că: „Atunci când personalitatea dispare, „eul” nu mai poate fi găsit!”
Unicul lucru rămâne Totalitatea.
Când toate zidurile se prăbușesc, dispar toate barierile, iar fluviul iubirii, zăvorât până atunci în interior, poate irupe. De fapt, el este mereu pregătit, așteptând doar să devină vid, pentru a-i permite să curgă.
În concluzie, nu există definiții, scripturi sau doctrine ale iubirii. Nu există principii care se aplică iubirii.
Iubirea este dificil de descris. Tot ce poți face, este să stai liniștit, sperând ca persoana de lângă tine să surprindă în privirea sau în gesturile tale ceva care să o facă să spună: „Aceasta este iubirea!” Dacă nu o poate surprinde, nu o va înțelege nici din cuvintele tale.

Îți sunt recunoscătoare, cititorule, pentru că mi-ai lecturat rândurile până la final, și mă înclin în fața divinității care sălășluiește în fiecare dintre noi.
Namaste!

sursă foto: pixabay

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *