Vînt, rîs, ierburi

Vînt, rîs, ierburi - Raluca Petricel

La amiază,
un glas tărăgănat
înspăimîntă
fragezimea ei
de rouă.
Melancolia privea
cu aripile
înghețate.
Era în văzduh
un tremur
aiurit,
deznădăjduit
ca zborul de berze.
În picioarele goale
aleargă o șoaptă.
Rîsul?
Vîntul?
Ierburi?
Liniște.

Citește și La tension d’un geste.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *