Bullying-ul în rândul adolescenților: cauze și consecințe

        Un studiu realizat recent în țara noastră relevă că aproape 87% dintre adolescenți sunt afectați de fenomenul bullying, acest fapt fiind un semnal de alarmă asupra modului în care aceștia relaționează. De ce adolescenții se comportă agresiv unii cu alții, care sunt particularitățile de manifestare a acestui fenomen, care sunt consecințele asupra victimelor, dar și alte informații, aflați din interviul realizat cu psihologul Dan Simion.

  • Fenomenul de bullying este unul nou sau a existat și înainte sub un alt nume?
  • Fenomenul nu este absolut deloc nou, deoarece intră sub aceeași umbrelă a agresivității fizice sau verbale față de o persoană. Însă dacă vorbim despre teorie, atunci ea pune fenomenul sub un alt tip de dezbatere și un alt tip de logică. Se deosebeşte de celelalte tipuri de comportamente agresive prin faptul că nu apare ca reacţie la anumite emoţii de disconfort, de exemplu: furie și tristețe. Acesta se referă cu precădere la copii și la sisteme de învățământ și a existat întotdeauna.
  • Care sunt indicatorii ce arată că un adolescent este victima bullying-ului?
  • Este greu să vedem din exterior dacă acesta a fost sau nu supus fenomenului de bullying. Adolescentul trăiește niște emoții proprii pe care, de multe ori, le neagă, le bagă sub preș, iar ele nu mai ies la suprafață decât în situația în care agresorul se află în preajma lui. Atunci este sesizabil faptul că adolescentul este victimă, deoarece apare starea de nervozitate, instabilitatea emoțională, roșeala pe față, se încearcă ascunderea privirii, distanțarea socială și evitarea răspunsului.
  • Ce trebuie să facă părinții atunci când copilul lor a fost victima unei astfel de agresiuni psihoemoționale?
  • Pentru că nu putem să ne însoţim permanent copiii în toate locurile în care aceştia sunt nevoiţi să meargă, mai ales la vârsta adolescenţei, este foarte important să îi ghidăm cum să facă faţă acestor situaţii. Copilul trebuie învățat  prin joc de rol ce să îşi spună în situaţia respectivă sau să o privească diferit. Copilul poate să-și zică: „Chiar dacă nu îmi place cum mă porecleşte, pot să fac faţă acestei situaţii”, poate să-și adreseze o întrebare care să verifice valoarea de adevăr a celor spuse pe seama sa: „Este adevărat ce spune despre mine?”, poate să se gândească la calităţile sale care contravin remarcilor negative făcute la adresa sa. Tot aici, părinții trebuie să-și învețe copiii să se comporte diferit: să ignore copilul care tachinează ca și cum acela ar fi invizibil, să transmită mesaje la persoana I-a, pentru că acest tip de mesaje este o metodă bună de exprimare a propriilor emoții, de exemplu: „Sunt trist/ nu-mi place când faci glume pe seama mea”. Răspunsul cu un compliment este un alt tip de reacţie care descurajează tachinarea. De exemplu, dacă cineva râde de modul în care copilul aleargă, acesta ar putea răspunde cu un compliment: „Tu eşti un bun alergător!”.
  • De ce ajung copiii să se comporte în acest fel?
  • Comportamentul de bullying este o cale prin care unii copii au învăţat să primească atenţie, chiar dacă într-un mod negativ. Alţi copii se manifestă în acest mod, pentru că aşa au învăţat să se simtă puternici când ceilalţi se tem de ei. Pentru unii, comportamentul de bullying reprezintă o cale uşoară de a fi percepuți de ceilalți ca fiind „cool”. Nevoia de integrare este atât de mare, încât copiii pot să se comporte așa pentru a fi acceptați de copiii cu o popularitate mai mare. Există şi situații când copiii imită modelele învățate: ei acţionează în acelaşi mod în care au fost tratați şi ei în contextele lor de viaţă. Mai există şi categoria copiilor care interpretează greşit diferențele culturale şi etnice. Odată cu vârsta, creşte și frecvenţa comportamentelor de bullying, iar formele de manifestare se accentuează. Astfel, dacă la grădiniţă copiii se etichetează sau îşi pun porecle, şcolaritatea mică aduce în prim plan forme mult mai accentuate, iar trecerea la gimnaziu se asociază cu forme din ce în ce mai complicate: intimidare, umilire, distrugere de bunuri personale și așa mai departe.
  • Care sunt efectele pe termen mediu și lung asupra unui copil abuzat emoțional de către colegii săi?
  • Dacă e să vorbim de efectele pe termen mediu, atunci acea persoană nu mai are performanța de adineaori la învățătură. Efectele fenomenului de bullying se vor vedea mai târziu prin câteva lucruri: neîncredere în sine, incapacitate de a lua decizii, incapacitate de a afirma o poziție, agresivitate verbală crescută. Experiențele în care un copil este pus să facă anumite lucruri umilitoare pentru distracția altor copii: este hărţuit, etichetat, ameninţat, deposedat de anumite bunuri etc., îşi pun amprenta asupra modului în care el se va percepe pe sine şi pe cei din jurul său. Unii dintre aceşti copii vor alege să adopte acelaşi comportament, exploatându-i pe cei pe care îi percep că sunt mai slabi decât ei sau mai lipsiţi de resurse. Alții nu vor mai avea prieteni și vor rămâne „ciuca bătăii de joc”, pentru că le va fi frică să vorbească.
  • Cum se poate vindeca psihologic o victimă a bullying–ului?
  • În aceste cazuri, psihologii operează cu noțiunea de „reziliență”, adică „rezistență”. Se discută cu aceste persoane, astfel încât să se depășească problema. Intervenția asupra victimelor este diferită. Se utilizează diverse exerciții de creștere a încrederii în sine pentru ca persoana să aibă capacitatea de a rezolva diferendul cu agresorul. Sunt și situații în care vindecarea vine de la sine, dar acest lucru se întâmplă doar dacă nu există o frecvență a acestui tip de comportament agresiv. Atunci când organismul a asimilat o experiență negativă, în mod natural acesta dezvoltă niște mecanisme, niște instrumente pentru a depăși această situație, astfel copilul nu este atât de afectat și știe cum să reacționeze.
  • Ce ar trebui să facă școala pentru a preveni acest fenomen?
  • Atât profesorii, cât și părinții trebuie să fie vigilenţi în a identifica posibile încercări de manifestare a acestui fenomen şi să intervină rapid. Pentru că bullying-ul îi afectează pe toţi elevii din grup și nu se reduce doar la copilul care agresează şi la victimă, este important să îi învăţăm pe copii ce să facă dacă sunt martorii unui asemenea eveniment. Martorii bullying-ului, care sunt de obicei ceilalţi copii, de multe ori se simt în secret uşuraţi că nu sunt ei ţinta bullying-ului şi tind să evite agresorul, nefiind dispuşi să intervină în apărarea copilului agresat. Odată cu identificarea fenomenului, este necesar ca instituția de învățământ să respecte cele trei principii de intervenţie: să acţioneze imediat, să-i ofere credit copilului agresat, să ia măsuri pentru a diminua puterea celui care agresează.

Autor: Vlada Tomescu

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *