Nichita STĂNESCU: Cântec de trei

Noi suntem doi, tu eşti singură,

de-aceea te lăsăm să faci ce vrei tu.

Noi îţi dăm două inimi:

una o ţinem în mine,

cealaltă o ţinem în tine.

Chipul tău îl facem să semene

cu chipul nostru,

aşa cum monezile sunt aidoma

celor două apăsări brutale

ale tiparului care le naşte.

Noi suntem două ramuri ale tale,

una izbucnită spre lună

din dragostea ta pentru cer.

Alta izbucnită din pântecul tău

din dragostea ta pentru pământ.

Noi şi cu tine am vrut să fim unul.

Dar materia care urăşte adevărul

ne-a pedepsit şi ne-a făcut trei.

Noi suntem doi şi tu eşti singură,

de aceea tu ne stăpâneşti,

de aceea tu eşti regina

pentru că noi doi suntem la fel.

Iar un lucru aidoma altuia nu există

decât în monotonele povestiri despre fericire.

Nichita Stănescu-poet, scriitor şi eseist român

Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, Ploieşti, judeţul Prahova şi a decedat la 13 decembrie, Bucureşti, 1983. În perioada 1944 – 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şi Pavel”, devenit “Mihai Viteazul” din Ploieşti, pentru ca ulterior, între 1952 – 1957 să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti.

A fost pentru scurt timp corector şi apoi redactor la secţia de poezie a Gazetei literare. În 1963 are loc prima călătorie peste hotare a poetului în Cehoslovacia. Trei ani mai târziu publică la Editura Tineretului un volum cu 11 elegii. Tipăreşte Necuvintele, care primeşte Premiul Uniunii Scriitorilor. Mai apare şi volumul de poezii „Un pământ numit România„. Este numit redactor-şef adjunct al revistei „Luceafărul”, alături de Adrian Păunescu. În 1970 devine redactor-şef adjunct la „România literară”, revistă condusă de Nicolae Breban. Publică două noi volume de poezii: „Belgradul în cinci prieteni” şi „Măreţia frigului„. Pentru volumul de eseuri „Cartea de recitire” obţine pentru a treia oara Premiul Uniunii Scriitorilor.

Un an mai târziu obţine pentru ultima oară Premiul Uniunii Scriitorilor şi i se atribuie Premiul internaţional Johann Gottfried von Herder. Devine publicist comentator la „România literară”.

În 1978 publică volumul de poezii Epica Magna, care primeşte în acelaşi an premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *