Cătălina Lungu: Casa părintească

Fiecare om pe lume
Are un ungher… al său,
Unde-și scutură din brume
Și se face… mititel.
Este casa părintească
Care… cât n-ai fi lipsit
Te cunoaște, te așteaptă
Și te crede și te iartă
Te așteaptă… până la sfârșit.

Suntem lacrime… de gheață
Pe fața pământului,
Ne topim de drag de viață
Ca un fulg… în palma lui.
Numai într-un loc pe lume
Mai descreștem… în copii,
Dezbrăcați de ani… și nume,
De cravate și costume
Numai într-un loc pe lume,
Mai suntem de seama… inimii.

Cât de mare nu vei crește
Cât de multe n-ai avea,
E un loc… ce te smerește,
Ce îți pleacă… inima!
Casa… ce a fost zidită
Din ce ești zidit… și tu!
Dragoste nemărginită
A părinților… izbândă,
Este casa-n care… te-ai născut.

Pășesc pragul și-n cămară
Anevoie… mai încap,
Oare eu îs… mărișoară
Oare tu… te-ai îngustat.
Dar ajunge doar o clipă
Ca în sânul tău curat
Să mă fac iar… mititică,
Și tu mare și voinică,
Dar ajunge… doar o clipă
Și… de parcă nici n-aș fi plecat.

Fiecare om pe lume
Are un ungher al său,
Un altar de rugăciune
Ca-n sânul… lui Dumnezeu!
Este casa părintească
Casa-n care… te-ai născut
Ce-i cu tine din acelaș… lut.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *