Cătălina Lungu: Trece vremea.

Trece vremea… trece vremea când uşor când greu,
Şi se pune ca pecetea peste chipul meu,
Uneori amari ca fierea, alteori mai dulci ca mierea
Îmi trec anii ca părerea, schimbătoare mi-i puterea
Trece vremea, ori prin vreme poate… mă trec eu.

La multe numai cu ochii… de mai pot s-ajung,
Cu multe nici măcar ochii… nu mai pot să-mi ung,
Numai inima… ca Marea, bate-n piept cu valuri-valuri
Şi m-ar duce pe coclauri, şi-ar decapita balauri
Inima… ca adineauri caută bucluc.

Trece vremea… că-i abate, n-are ea tristeţi!
Ei nu-i cad dinţii de lapte… nici de bătrâneţi,
N-are ea copii să-i crească, nici părinţi să-mbătrânească
Nici iubiri… să ofilească, şi nici doruri… s-o albească
Trece vremea, drum de ceară între două vieţi.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *