Corina POTCOVARU: Portul popular tradițional

Arta noastră populară, manifestată sub toate aspectele ei este oglinda în care se reflectă frumusețea satului românesc și sufletul omului. Cu ajutorul artei dezvoltăm și cultivăm respectul pentru obiceiuri și tradiții, ea reprezentând o bogăție neprețuită de comori pentru cei care își iubesc patria și neamul.

Unul dintre elementele de bază ale culturii unui popor îl reprezintă portul popular. Costumul popular înseamnă punctul de pornire în cunoașterea lumii străvechi. Ecou al unor etape cutuminare, acest port s-a păstrat pe alocuri și a fost promovat cu responsabilitate fiind într-o continuă evoluție, având o variație mare și o bogăție de forme.

În arta populară se regăsesc elemente de necontestat ale sacrificiului sătesc și cuprinde creația artistică populară, țesutul, realizarea portului tradițional, coaserea pânzelor.

Varietatea costumului popular este menținută de structura unitară a costumului românesc și este prezentă în toate aspectele sale: întrebuințarea țesăturilor albe din in, cânepă, bumbac, borangic, lână, unitatea de croială care are la bază tăietura în foi drepte, decorul care este amplasat în câmpuri ornamentale bine delimitate care să sublinieze liniile croiului, fontul alb al cămășilor care au ca motive de bază simetria, repetiția, dinamica, alternanța, acordurile cromatice rafinate și un echilibru de valori.

Pentru multe dintre femeile de la sate, țesutul este si astăzi un meșteșug practicat cu măiestrie, iar frumusețea și trăsăturile din aria portului popular fac parte din arsenalul feminin.

Caracteristicile fundamentale ale portului popular au ca trăsătură esențială unitatea în varietate. Portul popular se diferențiază în funcție de vârstă, sex, anotimp, ocazii.

Între costumul popular purtat în zilele noastre și cel purtat de strămoșii daci, în urmă cu generații, există asemănări care dovedesc persistența milenară a acestor piese de port care apar în zilele noastre într-o formă evoluată.

Piesele costumului popular sunt cusute manual, cu motive vegetale sau geometrice, care stilizează forme de inspirație naturală. Găsim iile care sunt decorate bogat pe mâneci, pe umeri sau în zona pieptului, iar aceste motive colorate dau efecte artistice.

Țesătura pieselor de port popular este străbătută în rânduri de la o margine la alta sau pe suprafețe delimitate, ornamentată cu motive înșirate într-o succesiune ritmică.

Ornamentul depinde de volumul și forma obiectului de port fiind determinat de tehnica de executare și de materia primă. Unitatea costumului mai este determinată de un alt element important -coloritul, caracterizat prin armonie și prospețime.

Ca fond, pentru cămăși și poale este caracteristică culoarea albă, iar coloritul și ornamentele sunt redate de culori primare ca: negru, verde, roșu, vișiniu, albastru, cafeniu.

Varianta portului popular este remarcabilă și diferită de la o zonă la alta, pentru că fiecare zonă și-a impus o notă dominantă a costumului popular, iar toate aceste variante prezintă diferențieri.

Atât la costumul bărbătesc cât și la cel femeiesc, întâlnim un element în structura unitară, cămașa, care se îmbracă direct pe corp și se leagă la mijloc cu un brâu lat. La fel găsim sumanul și cojocul care au aceleași forme.

Putem spune despre costumul bărbătesc că este mai conservator decât cel femeiesc, trecând prin multe generații fără să suporte modificări prea mari.

Portul bărbătesc este compus din camașă lungă și pantaloni, iar camașa este prinsă peste mijloc cu un brâu țesut sau cu chimir din piele și breciri, cusute colorat.

Unul dintre elementele de bază la portul tradițional bărbătesc este modul de atașare al mânecilor la camașă, care depinde de poziția clinior, de lungime, de numărul și forma acestora.

Găsim mai multe tipuri de cămăși tradiționale bărbătești: cămașa scurtă, cămașa cu barburi, cămașa lungă cu clini laterali, care are la bază cămașa dreaptă sau veche.

Această cămașă este croită în foi drepte, confecționată din in, câneapă sau bumbac, borangic sau tort de cânepă. Pânza din bumbac are o consistență mai bună datorită sistemului de țesătură practicată și firului gros din bumbac utilizat.

Cămașa dreaptă are o tăietură în foi dreptunghiulare și pentru față și pentru partea din spate, iar mânecile sunt atașate de umăr.

Cămașa lungă cu clini laterali, are o lungime până la genunchi sau deasupra genunchilor, ajungând chiar și până la glezne. Mânecile sunt largi sau libere la extremitatea inferioară ori strânse în manșete înguste care se numesc pumnași. Pava este cea care se pune la subraț și care dă o lărgime necesară mișcării brațului.

Cămașa cu barburi este specifică datorită clinilor centrali și laterali care se introduc în componența sa, acesti clini se mai numesc și barburi. Camașa foarte scurtă este specifică prin croiul diferit, pânza este așezată pe lungime, întinsă peste umeri și spate, iar cămașa scurtă cu fustanelă, numită și fustă, se poartă separat de stanii.

Pantalonii subțiri, purtați în sezonul cald, îi găsim sub denumirea de ițari, izmene, gacii sau pantaloni.

Ițarii sunt pantaloni țărănești, confecționați din pânză de bumbac, lână sau in și sunt încrețiți pe picior. Ițarii purtați la sărbătoare de tineri sunt lungi, din material de postav și din laga de tigaie, strâmtați în partea de jos prin suprapunerea materialului. Bătrânii purtau ițari largi sau berneveci grași, drepți, din suman alb, cu doi clini pe craci și doi clini spre bată, în continuarea pavei. Cracii sunt formați din două bucăți de postav iar pava pătrată, îi unește în partea de sus, alcătuind turul. Prin îndoitura de sus a cracilor se trece o sfoară și lungimea lor variază între 1 și 2 m.

Ițarii de lucru, sunt confecționați dintr-o țesătură subțire, din cânepă, păr de oaie sau in, de culoare albă, în patru ițe și au lungime obișnuită.

Izmenele sunt confectionate din pânză de bumbac, in sau cânepă, sunt croite largi sau drepte, în comparație cu gacii carea au o croială mai lungă și largă.

Pantalonii mai groși care se poartă în perioade reci sunt: cioarecii, ițarii, nădragii, poturile, dimii.

Cioarecii sunt confecționați din țesătură de lână, au croiala strâmtă sau dreaptă, de culoare albă și se mai numesc ițari sau nădragi. Poturile, dimiile, sunt sub forma șalvarilor, au un croi aparte, dintr-o țesătură groasă, foarte largi în partea superioară și strâmți de la genunchi în jos și sunt de culoare închisă.

Costumul popular femeiesc este mai variat și are în componență: cămașă sau ie, zăvelcă, poale și catrință, care se mai găsește sub denumirea de vâlnic, fotă sau opreg, iar piesa de bază a costumului tradițional, purtată de femei,este cămașa. În picioare se pun iminei sau opinci iar la brâu se încing cu brăciri. Portul tradițional feminim este completat de maramă, năframă sau colț, care se pun pe cap.

Sunt două tipuri de cămăși, în funcție de croi: camașa dreaptă și ciupagul sau cămașa încrețită la baza gâtului. Ciupagul are o croiala simplă: foi drepte în față și foile drepte din spate care se mai găsesc sub denumirea de stanul din față și din spate, iar foile mânecilor sunt încrețite în jurul gâtului. Aceste crețuri sunt susținte de o ață iar pe parcurs au fost fixate într-o bentiță ca un guleraș îngust.

Cămașa este croită dintr-o singură piesa, din aceeași foaie de pânză, lungă până la gleznă. Partea de sus se numește ciupag și partea de jos poale. Aceste piese se găsesc și individual și se pot confecționa și separat, intercalate la subraț și unite printr-o cusătură. Ornamentul principal este altița, pusă pe umăr. Altița este o bucată de pânză dreptunghiulară, croită separat, prinsă în structura cămășii de la gât, peste umăr, iar în continuarea altiței este prinsă mâneca încrețită care este mai largă decât altița.

Pe bentița gulerului sunt amplasate motive mărunte care reprezintă ”cusătura pe dos”, „muște”, ”piezuri”, iar marginea gulerului este întărită printr-o împletitură numită ”brânaș” sau ”strejă”.

Poalele au o oranamentație mai redusă. Deasupra tivului cu găurele găsim motive cu denumirea de ”boboci”, ”tuturoci”, ”vârtelniță”, ”prejuroi” sau ”rând ținut”. Pe marginea tivului avem o dantelă croșetată sub denumirea de șprițuri.

Cămașa dreaptă are o croială în foi drepte, simplă. Foaia din față trece peste umeri spre spate, are la gât o răscroitură și o despicătură la gura cămășii. Mânecile sunt prinse de la umăr, drepte și largi jos, iar pe părți se intercalează doi clini, și la subraț se introduce ”broasca”, gulerul mic și drept care se leagă cu o cheptoare și are agățat un ciucure sau smoatec. Ca și ornamente la gura cămășii găsim ”râu pe piept” și la mâneci, deasupra tivului, aceleași motive ca și la cămașa încrețită. La tivuri găsim ”șabace” sau ”bebiluri”-o dantelă făcută cu acul prin înnodarea firului, iar la margine, realizat tot cu acul, colțișori. Această cămașă se purta de bătrânele satului la muncă, la câmp.

Catrințele sau șoarțele servesc ca șorț. Ele sunt croite dreptunghiular și îmbracă corpul de la talie în jos fiind alcătuite dintr-o bucată de stofă pentru partea din față și una pentru partea din spate, decorate cu paiete și bogate în motive colorate, florale, sau mai simple, în două culori.

Piesele comune și la bărbat și la femei sunt: încălțările, pieptarele, centurile, traistele, laibarele, șubele, mantalele, batistele, ciorapii de lână.

Brâurile și betele sunt legături țesute din bumbac și cânepă și cu ele se încing sătenii la brâu. Betele sunt mai înguste decât brâiele, iar rolul decorativ este mai pronunțat.

Opincile fac parte din ansamblul costumului popular. Opincile reprezintă încălțămintea tradițonală a portului țărănesc, iar obielele sunt confecționate din panură dată la piuă, sub formă dreptunghiulară cu care se înfășoară piciorul.

Opincile sunt, prin simplitatea lor, cea mai arhaică formă de încălțăminte păstrată prin tradiție. Meșterii populari confecționau opincile cu nojițe din piele de porc, iar mai târziu din cauciuc.

Atât femeile cât și bărbații, poartă ciorapi împletiți de lână.

Ilicul este o vestă scurtă din țesături, fără mâneci, are două tipuri de croi: cele deschise la subraț, cu deschizătură pe umăr sau fără, și ilicele deschise în față.

Traista este o componentă a costumului popular cu forma unui sac de diferite dimensiuni, cu o baieră pentru agățat. Este confecționată din țesătură de lână, cu vrâste colorate, cu caracteristici decorative zonale. Traistele sunt cu vrâste vertical, în diferite culori și cu baieră din lână, din aceleași culori, într-o policromie armonioasă.

Costumul popular diferă în funcție de tradițiile locale. El poate reflecta starea socială și este o expresie a mentalităților și a matamorfozării vârstelor, o manifestare a spațiului local și o emblemă de identificare.

Pentru a realiza un costum popular, a-l coase, a-l croi, a-l țese, trebuie să existe trăiri, sentimente, atitudini, pentru că el reflectă valori estetice, morale și sociale.

În mediul rural, elementele culturii românești reprezintă o moștenire a poporului nostru. Aceste valori culturale sunt păstrate cu sfințenie și transmise generațiilor viitoare.

Portul popular definește spiritualitatea unui popor și este parte integrantă a culturii naționale. Cunoștințele culturale trebuie percepute ca fiind o importantă parte a dezvoltării generale și trebuie privită ca unul dintre aspectele esențiale ale educației tinerilor.

Păstrarea portului traditional românesc, moștenit de la strămoși ne face să înțelegem modul de viață, civilizația, cultura și caracteristicile societății.

Articole asemănătoare

Veșmânt

Costumul naţional mi-i drag:El mi-a înveșnicit poporulCu al tradițiilor larg,Al cărui domnitor e dorul. Dor de străbuni…Dor de culoare…E românescul nostru dor,Care-nviază orice floarePe-a iei…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *