Dacă ar fi să…

Dacă ar fi să te compun…
într-o zi…
nu cred că aș fi în stare
să trec de ochii tăi.
M-aș privi, descoperindu-mă.
Nicio oglindă nu ar reda atât de fidel
păcatele ce le săvârșesc
în fiecare secundă, scriindu-te.
Și chiar dacă aș trece,
buzele tale m-ar sechestra eternității.
Sunt două valuri,
uneori line,
alteori de nestăvilit.
Cine nu și-ar dori
să fie prizonier sublimului.

Sânii,
acest arbore al vietii,
mi-ar fi cel dintâi păcat.
E ca și cum Dumnezeu ar spune,
„dacă îi atingi, vei pierde raiul”.
Dar raiul este în ei.
Cum mă poți lipsi, Doamne,
de grădina Edenului?

Să fii o operă completă,
ar mai trebui adăugat ceva.
Aș lua verdele pădurii,
susurul râului de munte,
cu apa cristalină, rece,
trilul ciocârliei,
al privighetorii,
aș lua culorile toamnei,
sau albastrul azurului,
parfumul florilor,
frumusețea și gingășia lor,
aș lua dulcele – amărui
al cireșelor de mai,
tot ce poate fi mai frumos de privit,
tot ce poate fi mai plăcut la gust
și aș crea pântecul tău, femeie!
Dacă ar fi să te compun…

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *