De ce plecăm, de ce rămânem?

Câteodată noi plecăm, iar partea tristă este faptul că nimeni, nicăieri nu ne aşteaptă ,,cu
colaci în coadă”.

Şi nu plecăm de bună voie sau că ne este lumea prea dragă. Plecăm pentru că sărăcia e la limite.
Zilnic întâlneşti pe stradă mama, tata, bunelul sau bunica cuiva cerşind, fiindcă neajunsurile îi
golesc până la os cu nişte pensii mizere de 600 lei, 800 lei, 1000 lei etc. Paradox, fugim ca să ne
putem întreţine părinţii, iar atunci când ne întoarcem nu îi mai găsim.


Ne întrebăm cu toții, de ce oare țara noastră risca sa se transforme intr-un azil de bătrâni, oare
chiar e imposibil de trăit aici? Dacă e să privim din perspectiva celor care pleacă, ne dăm seama
foarte simplu de ce fac acest pas. Aceşti oameni caută un viitor mai bun, cu siguranță, și nu
părăsesc țara doar pentru ei, ci și pentru copiii lor, deoarece nu-și doresc ca acestia să se
ciocnească de aceleași greutăți de care s-au ciocnit si ei. O altă categorie de oameni pleacă,
pentru a-şi realiza un vis, de exemplu, unii pleacă pentru a se putea realiza pe plan profesional și,
în același timp, a se putea întreține pe seama profesiei respective. Plecăm pentru că nu mai avem
încredere în sistemul politic, educaţional, juridic. Pe de altă parte minciunile curg ca apa la
moară, iar maşinile de lux din spatele cumătrismului nu încetează să apară. Oamenilor nu li se
respectă drepturile, nu li se oferă facilităţi când vine vorba de înfiinţarea unei afaceri sau de
distribuirea producţiei proprii. Să fie oare Moldova o ţară agricolă când aceasta importă mai
multe legume şi fructe decât exportă ? O fi poate, dar nu acum.


Cu toate acestea, există persoane care pot să ducă o viață de calitate și aici în țară, însă goana
după bani mai mulți sau mândria îi motivează să părăsească țara. Plecăm cu speranţa de a ne
identifica moldoveni doar în buletin.
Pe de altă parte sunt şi oameni care rămân, din motiv că trebuie să ajute parinţii sau pentru că au un copil bolnav.
Rămânem din frică de schimbare, de nou, din motiv că sperăm că totuşi lucrurile vor lua o altă
întorsătură.
Chiar dacă foarte mulţi se duc fără întoarcere și se stabilesc undeva departe de vatra părintească,
oamenii care rămân încearcă sa se realizeze aici, acasă. Aceşti oameni nu pleacă pentru că nu
au nevoie de bani sau pentru că duc o viață îndestulată, ci pentru că le pasă de viitorul țării și
depun efort pentru a contribui la prosperarea acesteia. Avem exemple concludente de oameni care și-au asigurat o viață de calitate şi fără a pleca peste hotare, deoarece au muncit şi s-au mulțumit, inițial, cu puțin, apoi au avansat.


Până la urmă, fiecare ar trebui să conştientizeze că schimbarea nu cade din pod şi nimic nu vine
pe apa râului. Trebuie să trăim acolo unde ne simţim acasă, dar să nu uităm că oriunde avem
obligaţia de a nu înrădăcina corupţia şi prostia. Coloana vertebrală şi veridicitatea sunt
elementele de bază pentru a reuşi. În lumea asta e nevoie de muncă, şi pe urmă talent, căci dacă
nu munceşti, efectiv nu câştigi.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *