Despre experiența cu grădinița

Chiar în primul articol scriam că principalul motiv pentru care am părăsit Chișinăul au fost carențele din sistemul educațional din țară. Mi-am dorit de la bun început și îmi doresc în continuare același lucru, copilul meu să crească într-o societate sănătoasă, în care să se simtă liber și fericit. Mă bucur enorm că anume aceasta este țara în care am decis să îmi petrec viitorul împreună cu familia.

Copilul încă nu se născuse, dar decizia de a merge din primul an la grădiniță era deja luată. Da, deoarece am discutat foarte mult despre acest lucru cu partenerul de viață, am analizat împreună ce ne dorim pentru ea și știam exact ce ne dorim. Ceea ce nu puteam conștientiza, de fapt, era cum ne vom simți anume în acel moment, când o vom lăsa acolo singură, printre străini la o vârstă atât de fragedă. Apoi da, eu tot la un anișor am început să merg la grădiniță (creșă), deci, nu era chiar atât de grav.

Cererea pentru grădiniță trebuia înregistrată la organele competente până în luna martie. După o analiză îndelungată a grădinițelor din regiune, am ales cinci care se încadrau în ceea ce ne doream noi și ne-am pus pe așteptat. Răspunsul nu a întârziat să apară, iar oferta a venit chiar de la grădinița care se afla în topul nostru. În luna august urma să începem. Pe scurt, a fost o lună de acomodare foarte grea din punct de vedere emoțional, plângeam și eu și ea, fetița în grădiniță și eu în curtea grădiniței. Aici vreau să punctez despre răbdarea și înțelegerea de care a dat dovadă personalul instituției, atât cu mine, cât și cu fiica mea. Mi s-a spus că pot s-o însoțesc la grădiniță, să fiu cu ea acolo atât timp, cât simt eu că este nevoie. Treptat ne-am obișnuit, iar în luna octombrie era încântată să meargă la grădiniță. Programul ales de noi de la ora 9.00 la 15.00 este destul de scurt, dar pentru primii ani considerăm că este unul bun, deoarece dorim să petrecem cât mai mult timp cu ea și nu suntem forțați, să zic așa, de anumite condiții, cum ar fi programul nostru de muncă. În general, grădinițele își deschid ușile pentru pici de la orele 7.30 la 17.00. Sunt foarte satisfăcută de profesionalismul personalului, de felul în care sunt tratați copiii și de activitățile organizate în cadrul grădiniței. Indiferent de anotimp și de starea vremii, copiii își vor petrece timpul afară cel puțin 30 de minute pe zi, ceea ce apreciez foarte mult. Totuși, există un lucru care mă nemulțumește, din cauza pandemiei copiii au masă caldă doar o singură zi pe săptămână, în rest prânzul constă din mâncăruri tartinabile. Se mănâncă șuncă, pateu de ficat, unt sau margarină, cașcaval, cașcaval brun (este un aliment specific țării despre care voi scrie într-un articol separat) cu pâine. La chindii se oferă fructe și iaurt, iar înainte de somn sau chiar la cerere – lapte. Despre somn, deși am mai menționat, se doarme afară. Iar noi am observat, că atunci, când doarme acasă, în încăpere doarme mai puțin. Prin urmare, considerăm că dormitul în aer liber e ceva pozitiv.

În rest, noi părinții, urmărim un progres uimitor al dezvoltării copilului din toate punctele de vedere și nu regretăm faptul că a mers la grădiniță la vârsta de un an. Ba din contra, credem că acesta este un prim succes al fetiței noastre, atât în dezvoltarea personală cât și cea socială. Mai mult decât atât, mă bucură faptul că am avut timp suficient să asist la procesul de acomodare la grădiniță și nu am fost presată, de exemplu, de un program fix de muncă.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *