Eugen Nicov, actor: Fără dragoste nu ar fi existat arta

              A fost atras de arta dramatică încă din școală, atunci când s-a îndrăgostit iremediabil și definitiv de teatru și a decis să își dedice viața acestei zone artistice. Eugen Nicov a absolvit Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice din Chișinău, iar acum nu-și imaginează viața fără scenă.

             Teatrul a avut mult de suferit în ultimul an din cauza restricțiilor impuse de pandemie, însă actorul numește această etapă drept un examen în urma căruia fiecare trebuie să-și însușească lecția.

  • Ce amintiri ai despre prima ta apariție pe scenă?
  • Prima ieșire în fața publicului a fost prin clasa a IX-a. Am jucat rolul fetei babei în cadrul unui TVC, iar atunci erau timpurile când erai criticat pentru un look mai diferit, pentru orientări și gusturi neordinare. Totuși, ieșind în scenă, m-am deconectat, am jucat cu dedicație și am fost lăudat. Dacă e să vorbim despre o scenă profesionistă, atunci aceasta este scena Teatrului „Guguță”. Am avut rolul lui Pinocchio și l-am jucat în fața unui număr de 150 de copii. Din cauza emoțiilor, s-a întâmplat să întârzii cu ieșirea, dar până la urmă mi-a reușit să-i impresionez.
  • Există un mentor sau un idol pe care îl urmezi?
  • Nu am un idol în actorie, pentru că vizionând, activând și citind, mi-am dat seama că nu există cineva care să atingă apogeul. Uneori, un actor care nu-mi place în vreun film sau spectacol, poate să-mi trezească admirație într-o altă apariție. Pentru mine, colegii de la teatru sunt idoli, deoarece cu ei învăț, cresc și merg acolo unde îmi doresc să ajung.
  • Pe lângă dragostea pentru scenă, ai o pasiune și pentru poezie. Cum reușești să le îmbini?
  • Tot ce scriu e un manifest al sufletului, atât. Nu îmi pot explica cum și de unde vin versurile. Scriu atunci când trăiesc intens, când simt viața și o pipăi. Poezia și teatrul, ambele țin de domeniul meu, însă sunt atât de complexe, încât nu știu dacă ele se pupă. Viața e o poezie, dar viața e și o scenă de teatru.
  • Majoritatea poeziilor tale sunt despre dragoste. Cum îl influențează acest sentiment pe actorul Eugen Nicov?
  • Dragostea are o definiție pe care nimeni nu o cunoaște încă. Poate e chimie sau necesitate, poate e emoție neînțeleasă sau doză de energie. Când iubesc nu-mi pot explica de ce o fac. Mi se întâmplă să simt reacții ciudate în stomac, în piept și în orice celulă. Un lucru e firesc: fără dragoste nu ar fi existat arta.
  • De curând ai avut prima colaborare în calitate de producător. Ce condiții trebuie să îndeplinească cineva care vrea să se lanseze pe piața muzicală în calitate de producător?
  • Nu e ușor. Înainte nu înțelegeam ce importanță au producătorii, ulterior mi-am dat seama că e o muncă enormă. Este vorba mai mult de „a vrea”, nu și de „a putea”. Sunt o persoană deschisă noilor provocări și cunosc oameni din multe domenii, iar pe lângă acestea, sunt și foarte energic, nu scap nicio clipă pentru a cunoaște pe cineva. Grație acestor calități, am ajuns să realizez acest clip. Producătorul trebuie să fie o fire nebunatică, să nu stea pe loc nicio secundă și să aibă spirit de lider.
  • Pandemia a afectat viața culturală. Cum reușești să ții piept acestei perioade?
  • Această perioadă m-a ajutat să-mi descopăr personalitatea. Am găsit explicație unor întrebări care mă frământau în trecut. Am rezistat, atât pot să spun. Cu toate acestea, pandemia e un test, un examen de rezistență spirituală.
  • Cu ce personaj te identifici și de ce?
  • Cu Jocker. Nu optez pentru Jocker-ii din filmele cunoscute de toți, dar aș alege câteva calități psihologice ale acestora și mi le-aș aplica. Stările noastre lăuntrice se asociază. Suntem singuratici, ne ascundem sub mască, avem un zâmbet pictat și lacrimi care nu se ivesc, dar se usucă sub pleoape.

Autor: Vlada Tomescu

Articole asemănătoare

La vatra neamului

Cânta cu foc O fată la vioarăȘi fulgii dansatori îşi anunțauO nouă  locuință sclipitoareÎntr-un colind Ce nunta și-o juca. Amorezați De  muzicalitate,Și de bătaia inimii supuși,Își redescopereau identiatea –Nu…

Răscoapte doruri printre foi

În noi vuiesc, În miez de noapte, Răscoapte doruri de imens Cu tine, Viaţa-i complicată, Dar fără tineN-are sens. Rătăcitoare jumătăţi, Suntem un strigăt mutual Al uneia Şi-aceleiaşi vieţi Într-un decor autumnal.  Şi nimenea Va bănui Că eşti…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *