Femeie, glasul tău…

Un cântec etern se scurge
pe coardele viorii –
E glasul serafic al femeii
Ce cade ca o lacrimă din cer,
Se zdrobește de pământ
Și împrăștie lumină.

Femeie, tu cu glasul tău
dai lumii speranță
Al tău cuvânt deschide misterul
pe care bărbatul îl caută o viață.
Femeie, sufletul tău e universul
în care și timpul își pierde mersul.

Cum ar fi lumea fără femeie?
– Fără femeie nici cerul n-ar mai fi senin,
Iar cuvintele ar fi umplute cu venin.
Fără femeie te pierzi printre ruine
Să o slăvești cum i se cuvine!

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *