Gheorghe Lisița, Privire retrospectivă

 Data de 28 a lunii curente, nu este o dată orișicare în calendarul cultural al Capitalei. În această zi, începând cu ora 18h00, Atelierul lui Gheorghe Lisița, care se află pe strada Socoleni 17/1, își va deschide călduros ușile pentru toți cei care sunt pasionați de pictură.

Odată ajunși acolo, veți avea posibilitatea de a admira unele lucrări pictate de Gheorghe Lisița, nevăzute anterior, cum ar fi portretele pe carton, realizate în perioada practicii de vară, de pe când învăța la colegiul Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeala”, fiind în clasa profesorului Ion Stefanov, este vorba de portrete ale combainerilor din satul său natal. De asemena, vor fi prezente primele căutări în ale compoziției figurative, deci veți putea urmări primele încercari de mânuire a pensulei și a creionului. Aceste opere de artă au stat mult timp departe de ochii oamenilor, iar acum, când au fost șterse de mucegaiul uitării, așteaptă proiecțiile privirilor curioase ale celor care vor să descopere începuturile artistice ale Maestrului Gheorghe Lisița.

 Și nu doar ele sunt în așteptarea publicului select, vor fi expuse și alte creații întru desfătarea sufletelor celor de față și întru destăinuirea poveștilor din spatele lor, cum ar fi lucrările realizate în etapa universitară. Perioadă în care avea un gust aparte pentru pictatul pastual, care se manifesta la început printr-un colorit mai sărac în culori, mai subru, ca mai târziu, să observăm o evoluție în tractări, luminozitate și abundență de nuanțe.

A urmat o etapă a analizelor, a căutărilor, etapă în care un rol decisiv a avut-o colaborarea cu profesorul Andrei Mudrea. Colaborare care a început într-o stație din Chișinău, datorată cărții despre desen pe care o citea Gheorghe Lisița. După ce fac cunoștință, Andrei Mudrea îl invită pe Gheorghe Lisița să stea la subsolul atelierului său. Perioada în care s-a aflat acolo a fost destul de productivă. Profesorul îi dezvoltă dragul de pictură, provocându-l să realizeze ceva diferit –  să picteze oamenii străzii de la gară. Lisița a acceptat propunerea, mergea într-acolo de două-trei ori pe săptămână. Plăcut surprinși de rezultat, și alți colegi au început a veni cu Gheorghe Lisița la gară pentru a vâna inspirație. Din acea perioadă, vom vedea, de exemplu, Autoportretul, apreciat de Andrei Mudrea.

Tot în acea perioadă, Gheorghe Lisița îl descoperă și pe Dumitru Peicev, ale cărui lucrări frapează prin plinătatea de culoare. Multe dintre portretele realizate de Gheorghe Lisița au fost inspirate din cele ale lui Peicev. Datorită lui, îl cunoaște și pe Mihai Grecu căruia îi admira din prima creațiile. Cu toate că Dumitru Peicev și Andrei Mudrea aveau concepții diferite în domeniul artei plastice, chiar dacă erau ambii discipolii lui Mihai Grecu, au reușit să dezvolte pe măsură abilitățile unui pictor în devenire. 

 Febra căutărilor l-a călăuzit și spre desenele mari, în captivitatea cărora s-a aflat o bună perioadă după ce pleacă din atelierul lui Andrei Mudrea. Pe atunci, modelele obișnuite, modele cuminți și prea standardizate, nu îi mai sunt interesante. Gheorghe Lisița vrea provocări, vrea revelație. Avea forță, vervă, stare de spirit și ambiție, asta le cerea și modelelor – să lucreze cu el. Întru materializarea acestui avânt aducea, pe ascuns, la universitate modele din stradă, pe care le picta în afara programului universitar. Erau modele care permiteau analiza mușchilor. Aceste picturi i-au adus succes atât în rândul profesorilor, cât și în cel al colegilor – a adunat mulți tineri în jurul său. Din cei mulți, s-au ales 5 care s-au adaptat stilului și cu care a lucrat cot la cot, plătind împreună modelele.

 Etapa desenelor mari a fost consumată odată cu venirea în Universitate a Nicoletei Stati. Din momentul în care a început colaborarea cu ea, viața lui s-a schimbat, s-a schimbat atât anturajul de muncă și ,,colegii de șevalet”, cât și centrul de greutate al căutării – Gheorghe Lisița se axează pe esența nuanțelor în anul trei al Facultății, face un studiu profund culorii, tradiției. În această perioadă trece, de fapt, printr-o răsturnare de traiectorie, de la desene mari, se întoarce la practicile primului an de studii universitare. Conlucrând cu Nicoleta Stati și apoi și cu Anatol Ghimpu, lucrând foarte mult, el trăiește revelații, descoperă două mari direcții, două mari teme ale artei sale ulterioare: Țiganii și Călugării.  Au urmat și compozitii istorice, în centrul cărora se află Decebal, Ștefan Vodă, Vlad Țepeș.

Ar mai fi de adăugat că în tot acest răstimp Gheorghe Lisița ieșea periodic în sânul naturii, realizând picturi în plein air, pentru împrospătarea continuă a paletei de culori, dar și în căutarea confruntării cu natura și timpul, întru obținerea rezultatului extraordinar care uimește prin profunzime, sinceritate, freamat și putere.

 Spectacolul captivant al tablourilor, datorat încărcăturii lor semantice, istoriilor pe care le poartă în fiece dungă de creion, pată de culoare și lumină, va fi acompaniat de muzică bună, de recital de poezii, gustări, de cupe de șampanie și de o atmosferă aniversară, așa cum la acea dată, maestrul va sărbători cea de-a 39-a aniversare.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *