Interviu cu artistul Ronin Terente: „Orice film, oricât de dur nu ți-ar părea, nu-i nici pe jumătate cât realitatea”.

Pe 30 Martie al anului acesta, mediul online din Moldova a urmărit lansarea unui film de scurtmetraj, în regia lui Macar Severin. Film cu doar două personaje principale, Ronin Terente și Ghenadie Moroșanu, doi actori de top în Moldova. Acest scurtmetraj, care după cum urmează să aflăm, a fost conceput pentru a fi și mai scurt, însă a ajuns să fie filmul de 20 minute, de care, cei care s-au uitat au rămas foarte surprinși; unu – pentru jocul superb al actorilor, unde Ronin Terente s-a prezentat aproape ca un Joaquin Phoenix de moldova; și doi – pentru imaginile de pe tot parcursul filmului care te țin într-un teribil suspans, datorită regiei lui Macar Severin. Iar pentru că rolul scenaristului și a unuia din actorii principali îi aparțin lui Ronin Terente, am decis să-i pun câteva întrebări, pe care urmează să le citiți.

1. Noul scurtmetraj, „Urme”, în care ai fost scenarist și unul dintre principalii actori, nu se poate privi fără strângere de inimă. Are povestea din film vreo legătură cu realitatea?

R.T.: – Orice film, oricât de dur nu ți-ar părea, nu-i nici pe jumătate cât realitatea. În viață totul e de sute de ori mai dur. Filmul de care vorbim, „URME”, este un exercițiu creat pentru MILAP și scenariul pe care s-a lucrat este parte dintr-un scenariu mai amplu, de fapt e o poveste din trei, pe care l-am început inspirat de protestele violente de anul trecut din Belorusia.

2. Care este punctul de plecare al acestui scenariu (anume)? Este o idee mai veche sau l-ai scris special pentru MILAP?

R.T.: – Am o serie de scenarii în lucru, povești am vreo cincisprezece, dar nicidecum nu le pot termina din varii motive. Unu ar fi că nu știu ce să fac cu ele după, în Moldova toți vor scenario, dar nimeni nu vrea să plătească scenaristul, vor doar să ia un scenario, să-l modifice cum vor ei și să te lase la titre, undeva pe la final, or toți vor scenarii de Oscar și Cannes, dar să zici că avem ditamai regizori care să vadă potențialul într-o poveste sau într-un actor și s-o poată dezvolta, nu prea, poate maxim trei-patru. Și atunci, totul depinde de un set de circumstanțe. În cazul dat, ceea ce ai putut să vezi nu e special pentru MILAP, dar a fost adaptat pentru posibilitățile de-acolo și cred că regizorul Macar Severin și DOP-ul George Secrieru au scos din povestea aia maximum ce se putea. Pentru un film făcut într-o săptămână a ieșit ceva admirabil.

3. Până a afla feedback-ul din partea mai multor spectatori (online), în ce măsură crezi că ați reușit să realizați filmul? Este așa cum vi l-ați propus/proiectat la început sau v-a depășit așteptările?

R.T.: – Inițial, vorbisem de o poveste de maxim 7 minute, în final au ieșit de 20 minute. Așa a vrut regizorul să fie și eu am simpatizat ideea, subiectiv, cred că i-a reușit să facă un film de suspans destul de bun, bine realizat tehnic și cu mult gust. Pentru a le place moldovenilor, trebuie să le placă vecinilor mai întâi. Vecinii nu știu dacă l-au văzut.

4. Știu că înainte de pandemie, filmele de lung metraj erau mai profitabile decât scurtmetrajele, prin veniturile pe care le obțineau de pe urma rulării în cinematografe. Acum, când cinematografele sunt închise și vizionările sunt mai intense online, s-a schimbat vreun pic situația în favoarea scurtmetrajelor?

R.T.:  Scurtmetrajul este o situație expusă vizual și tot ce trebuie să aibă e o morală, ele nu întotdeauna reușesc să dezvolte povestea cum o face un lungmetraj. Scurtmetrajul, lungmetrajul și serialele, deși folosesc aceleași trucuri, sunt trei tipuri de film total diferite, după mine, și azi, cred că este epoca serialelor, unde reușești să empatizezi cu un personaj, ba chiar să ți-l apropii oarecum. Într-un scurtmetraj, rar reușești asta. Scurtmetrajele vor trăi și vor avea publicul lor, indiferent de pandemie și altele. Uneori e mult mai greu să faci un film scurt decât unul lung, d-aia mulți regizori mari au început cu exerciții cinema scurte, pentru a-și dezvolta măiestria.

5. Ce impedimente ați întâlnit în timpul filmărilor în acest „regim de gherilă” (de restricții pandemice)?

R.T.: N-am prea întâlnit impedimente. Am purtat masca în spații închise și cam atât.

6. Ai jucat rolul unui ruinat emoțional, rolul unui personaj cu un amestec de tragism și nebunie în comportament și trebuie să menționez că l-ai jucat îngrozitor de bine. Unii cinefili îți vor compara, probabil, jocul cu cel al lui Bill Bolender din „The Sawshank Redemption” sau al lui Joaquin Phoenix din ultimul „Joker”. Cum crezi, acest rol are să-ți deschidă posibilități mai mari în cinematografie (vorbesc strict de rolul de actor)? Crezi că ar putea să-ți aducă premii?

R.T.: Un actor îndeplinește cât de bine poate ceea ce i se cere și eu mi-am făcut munca cât de bine am putut. Acest rol în afară mi-ar fi adus ceva, poate și vreun premiu, în Moldova mi-a adus câteva laude și ceva critică deloc constructivă și cam atât. Sunt catalogat drept un rebel pe rețelele de socializare, pe platoul de filmare însă obișnuiesc să-mi fac munca fără să-mi arăt mofturile. Să aștept premii sau invitații aici ar fi o pierdere de timp ireversibilă. Din păcate. Am putea vorbi despre asta, dar ar dura prea mult și trebuie să merg la muncă, alta decât actoria, o muncă care-mi plătește un salariu.

Căutați filmul URME pe youtube.

Realizat de Victor FALĂ

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *