Interviu cu oamenii care au stat în spate și oamenii din fața Spectacolului PERFECT

            În luna iunie, la Ateneul din Iași, a avut loc un spectacol inedit, regizat de Tudor Rotaru și Ecaterina Rotaru, menit să combată bullying-ul, care este foarte la modă în societatea zilelor noastre. Ne-am propus să aflăm, atât de la oamenii din față – regizorii și actorii (copii cu vârste între 11 și 13 ani), cât  și de la oamenii din spate – fosta profesoară a elevilor, care se ocupă de actori în culise, şi de la producătorul spectacolului, ce și-au propus și ce au reușit prin acest performance, de aceea am avut o dicuție cu ei în baza acestui subiect.

Tudor, Ecaterina, cum s-a născut ideea acestei piese?

Tudor: Ideea o aveam de mult timp în minte, iar acum a fost ocazia perfectă de a o pune în scenă, deoarece copiii cu care lucrăm au ajuns la  vârsta la care pot înţelege foarte bine acest fenomen de bullying şi astfel îl pot exprima foarte bine pe scenă.

Ecaterina: Ideea şi conceptul îi aparţine lui Tudor; eu am fost încântată când am auzit despre subiectul spectacolului pentru că este un subiect sensibil, dar mereu actual şi trebuie să mai tragem semnale de alarmă din când în când, iar acest spectacol asta face, atât în rândul copiilor cât şi al adulţilor.

Fiind și profesori, ați fost puși în situația de a media cazuri de bullying?

Tudor: Da, am întâlnit un caz de bullying, dar nu am fost noi puşi în situaţia de a media, deoarece a intervenit profesorul de la clasă.

Miza spectacolului este pe cât de nobilă, pe atât de dificilă. Credeți că reprezentarea teatrală  a reușit să tragă semnalele de alarmă propuse?

Ecaterina: Da, cred că a reuşit să tragă semnale de alarmă, deoarece spectacolul este unul foarte sensibil şi este imposibil să nu fii afectat atât în timpul lui, cât şi la final. Sperăm doar ca acele semnale de alarmă să fie atât pentru victime, cât şi pentru agresori, deoarece schimbarea trebuie să vină din ambele părţi indiferent că este vorba despre copii sau adulţi.

Tudor, spuneai, într-un interviu dat pentru Iași TV, că unele idei au venit chiar de la micii actori, ai putea să ne povesteți mai mult despre acest moment?

Tudor: Când am început lucrul la spectacol, a venit pandemia şi, din păcate, a trebuit să punem totul pe pauză. Ne-am întors după un an şi am reluat lucrul la spectacol, iar copiii s-au întors mai maturizaţi şi mai implicaţi, de aceea am zis să vedem ce părere au ei de anumite lucruri, şi chiar au fost situaţii în care am fost puşi în dificultate şi au găsit ei rezolvările scenice.

Și actorii? Ce ați putea adăuga voi despre această colaborare la nivel de concepere a piesei?

Răzvan:Multe dintre adăugările care au fost aduse acestui spectacol au fost propuse de noi. Pot spune că am colaborat şi noi la firul acestei poveşti.

Alexandra:Ţin minte că eu am venit cu ideea de a face o  poveste din spatele celor care agresau personajul principal, deoarece ei apăreau deodată fără să le fi arătat cineva personajul care a fost victima şi astfel profesorii de teatru au pus un moment prin care se arată cum ajunge agresorul la victimă.

Octavian:Cu toţii am venit cu emoţiile noastre individuale în spectacol şi am schimbat oarecum scenariul şi după ideile şi părerile noastre au fost schimbate scene, secvenţe sau mai multe mişcări.

Și despre colaborarea din culise?

Alexandra: În culise este foarte întuneric şi teacher Ana este lumina care ne ghidează pentru a ne schimba costumele între scene şi ne ajută cu indicaţii.

Andreea: Teacher Ana ne susţine de fiecare dată şi nu ne-am putea descurca fără ea în culise. Odată a lipsit de la o parte din repetiţie şi a trebuit să o aşteptăm, deoarece nu ne reușea.

Ioana: Nu puteam face multe lucruri fără teacher deoarece ea ne ajută cu costumele, ne trage cortina, ne dă elementele necesare.

Răzvan: Colaborarea cu fosta mea învăţătoare a fost una excelentă, deoarece fără ea nu puteam face spectacolul. Nu avea cine să tragă cortina, cine să ne ajute să ne schimbăm de costume.

Octavian:Teacher Ana, pe lângă pregătirea costumelor înainte de a intra în scenă, ne ajută şi cu gestionarea emoţiilor înainte de spectacol.

Doamna Ana Eţcu (fosta învăţătoare) şi Doamna Oana Zămosteanu (producătorul) ce a însemnat pentru voi acest spectacol?

Ana Eţcu: În primul rând, bucuria de a petrece timpul alături de foştii mei elevi, iar în al doilea rând, deşi l-am văzut de foarte multe ori, de fiecare dată m-a dus cu gandul la bullying; chiar dacă nu am fost eu în poziţia victimei, am văzut şi am întânit fenomenul ăsta de-a lungul anilor de şcoală şi cred că fiecare dintre noi a observat în spectacol acest fenomen care a sensibilizat publicul.

Oana Zămăsteanu: A însemnat o emoţie continuă şi o satisfacţie nemărginită că aceşti copii au ajuns la această performanţă şi cred că cu bullyingul ne întânim toţi în viaţă şi cu cât învăţăm mai repede despre relaţiile duse la extrem cu atât putem să gestionăm o situaţie.

Prezența teacher-ului în culise le determină într-un anume fel jocul din scenă?

Ana Eţcu: Nu am crezut că prezenţa mea poate să influenţeze atât de mult, până când i-am auzit declarând lucrul acesta. Consider că influenţează prin faptul că noi ne-am petrecut foarte mulţi ani împreună, foarte multe ore, foarte multe activităţi şi experienţe diferite, însă am aflat de la ei că prezenţa mea contează mult mai mult decât aş fi crezut.

Revenind la actori, ce ați simțit în primele minute ale spectacolului și ce emoții v-au încercat la lumina reflectoarelor de final?

Nadia: La început, am simţit frica de a greşi, iar la final, a fost bucuria că totul a fost bine.

Răzvan: În primele minute ale spectacolului, am simţit tristeţe, deoarece era probabil ultimul început de spectacol pe care îl făceam cu trupa, iar la final, am avut foarte mari emoţii pentru că sala era plină şi colegii mei de clasă erau în primul rând.

Alexandra: La început, a fost o frica de evaluare, iar la final, aveam două stări, una de fericire că s-a terminat cu bine şi una de tristeţe că s-a terminat.

Octavian: Eu, la începutul spectacolului, eram foarte emoţionat, dar după ce am intrat în scenă, am uitat de tot, de lume şi la sfârşit, am fost fericit că am reuşit să ducem spectacolul la capăt cu bine, dar eram și trist că s-a încheiat.

Doamna Oana Zămosteanu ce v-a motivat să creaţi trupa de teatru Atelier?

Oana Zămosteanu: Talentul şi determinarea copiilor, forţa lor de muncă şi creativitatea lor.

Copii, ce reprezintă pentru voi trupa de teatru Atelier, de ce aţi dorit să continuaţi?

Nadia: Pentru mine este o a doua familie.

Andreea: De mici lucrăm împreună şi nu avem cum să ne despărţim unul de altul. Noi avem 2 planete: una este şcoala şi una este acest loc liniştit şi călduros.

Alexandra: Suntem foarte legaţi, deorece suntem împreună de atât de mult timp, încât ne putem spune orice.

Ioana: Mie îmi place să vin aici, deoarece mă simt foarte bine alături de toţi şi îmi place ceea ce fac.

Octavian: Cum au spus şi colegii mei, trupa de teatru Atelier este o a doua familie şi cu toţii facem asta din plăcere şi pasiune.

Răzvan: Pentru mine, trupa Atelier înseamnă ambiţie, reuşite, prietenie şi muncă în echipă. Mai pe scurt, o evadare din realitate prin teatru.

Doamna Oana Zămosteanu cum i-aţi întâlnit pe Ecaterina şi pe Tudor şi cum v-au câştigat încrederea?

Oana Zămosteanu: Cu Eaterina şi cu Tudor m-am întânit în al doilea an de existenţă a instituţiei de învăţământ pe care o conduc organizând un interviu pentru profesorul de teatru. Ei au venit doi într-unul, ceea ce m-a impresionat din primul moment şi de atunci colaborăm, ei câştigându-mi  încrederea prin seriozitate, prin dragostea pentru copii, prin dorinţa de a transmite tot ce au învăţat din exprerienţa personală şi profesională.

Credeți în pueterea teatrului de a face lumea mai bună? (întrebare comună)

Răzvan: Da, cred, deoarece prin teatru poţi exprima emoţii către un public şi poţi arăta defectele acestei lumi dificile.

Andreea: Da, de exemplu prin spectacolul nostru PERFECT am arătat că nu este frumos  ceea ce fac oamenii şi prin asta cred că putem face lumea mai bună. Unul dintre prietenii mei s-a regăsit în spectacol ca victimă, dar ştie că nu depinde doar de el schimbarea.

Alexandra: Dacă sunt mai multe victime şi ar vedea spectacolul nostru, ar putea face o schimbare împreună, deoarece ei sunt schimbarea pe care o caută şi o doresc, cum era  şi zicala ,,Toţi pentru unul şi unul pentru toţi” , aici, în lumea noastră, aşa este, dacă decizi să fii agresor sau victimă asta ţine de tine, dar dacă decizi să faci ce e mai bine pentru tine asta ţine, de asemenea, în primul rând de tine.

Nadia: Nu putem schimba pe oricine, că dacă o persoană nu îşi doreşte, atunci nu poţi face nimic, dar dacă cineva vede un spectacol, se poate regăsi şi în momentul acela poate să schimbe ceva la el sau la alţii.

Ioana: Teatrul poate face lumea mai bună, pentru că dacă vezi un spectacol de teatru, simţi că vrei să fii ca persoanele de pe scenă şi dacă acele persoane sunt un exemplu bun, aşa poţi fi şi tu.

Octavian: Eu cred că da, pentru că un spectacol, cum este al nostru, emoţionant îi poate face pe oamenii să se trezească la realitate şi să coboare cu picioarele pe pământ.

Oana Zămosteanu: Teatrul dezvăluie şi invită la reflecţie şi meditaţie în baza subiectului piesei resprective şi poate să schimbe în măsura în care fiecare dintre noi ne dorim acea schimbare.

Ana Eţcu: Cred că totul ţine de noi şi de experienţele noastre, dacă ne dorim să schimbăm ceva sau nu.

Tudor: Eu nu cred că poate schimba lumea, deoarece menirea teatrului este să arate ceea ce se petrece în lume, doar tu poţi face o schimbare, nu teatrul. Cred că teatrul poate influenţa, dar pe termen scurt, ar trebui să vezi acelaşi spectacol în fiecare zi ca să poţi spune că teatrul face lumea mai bună.

Ecaterina: Eu cred că şi prin faptul că are o influenţă asupra lumii putem afirma că teatrul face lumea mai bună. Într-adevăr, nu aceasta este menirea lui, de a schimba lumea, dar menirea lui de a arăta lumii momente, situaţii reale iar publicul să se regăsească în ceea ce vede şi astfel să fie influenţat spre a face lumea mai bună.

Sperăm tare mult ca spectacolul vostru să trezească, totuși, conștiințe și să genereze schimbări de atitudine!

Articole asemănătoare

La vatra neamului

Cânta cu foc O fată la vioarăȘi fulgii dansatori îşi anunțauO nouă  locuință sclipitoareÎntr-un colind Ce nunta și-o juca. Amorezați De  muzicalitate,Și de bătaia inimii supuși,Își redescopereau identiatea –Nu…

Răscoapte doruri printre foi

În noi vuiesc, În miez de noapte, Răscoapte doruri de imens Cu tine, Viaţa-i complicată, Dar fără tineN-are sens. Rătăcitoare jumătăţi, Suntem un strigăt mutual Al uneia Şi-aceleiaşi vieţi Într-un decor autumnal.  Şi nimenea Va bănui Că eşti…

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *