Interviu cu Vasilisk Donica, ieromonahul pasionat de scriitură

   Pentru Vasilisk Donica, poezia este o formă de exteriorizare a sentimentelor pe care le trăiește zi de zi. Născut la 15 decembrie 1985, în satul Zahoreni, raionul Orhei, ieromonahul se declară un pasionat de poezie și scriere. În prezent, Vasilisk Donica slujește la Mănăstirea Saharna și, în același timp, împărtășește cuvântul dumnezeiesc în cadrul orelor de religie pe care le ține la Gimnaziul din Saharna Nouă, raionul Rezina. Călugărul a oferit un interviu pentru Radio Moldova prin care își arată deschis dragostea pentru poezie și povestește despre activitatea sa literară și evoluția sa poetică.

„La început a fost cuvântul şi toate cu cuvântul le-a făcut”. Aşa începe poezia pe care aţi intitulat-o „Logos”. Vorbind despre cuvânt, ce înseamnă poezia pentru dvs. şi ce loc ocupă în viaţa de toate zilele?

Pe lângă toate activităţile pe care le fac la Mănăstirea Saharna, mai scriu şi poezie, mai scriu şi proză. Poezia pentru mine pot să spun că este locul unde mă mai întâlnesc cu sufletul. Or, aşa cum vieţuiesc, scriu tot şi toate ce gândesc – metamorfoze, plumb, morminte. „E sufletul meu altar de cuvinte”.

Când aţi simţit nevoia de expunere în versuri?

La început, poeziile mele erau adolescentine. Din adolescenţă am început să scriu, din dragoste pentru o persoană de care eram, cred, îndrăgostit. Primele poezii le-am scris în clasa a zecea, la liceu fiind. Critic literar a fost profesoara mea de limba română – un critic dur – iar primele poezii declamate de mine au fost în clasă. De atunci, cred că mi s-au dat aripi să scriu.

Există, în cazul dumneavoastră, legătură între a scrie poezie şi chemarea lăuntrică de a veni la mănăstire?

Cred că da, există o legătură de venire la mănăstire, de retragere într-un mediu mai liniştit. Chiar în adolescenţă ţin minte că am avut ca temă să scriu un eseu despre ce doresc să devin în viitor. A fost în clasa a noua. Am redat gândurile într-o poezie, care suna aproximativ în felul următor: „Visam preot să mă fac, dar m-am făcut învăţător” – ca până la urmă să mă fac şi învăţător, şi preot. Activez în aceste două domenii frumoase şi Dumnezeu mă binecuvântează să scriu şi poezii.

Care este, de fapt, primul gând cu care vă aşezaţi la masa de scris?

De fiecare dată când mă aşez la masa de scris, la lumina lumânării, scriu ceea ce culeg din sufletul meu, crâmpeie din universul care mă înconjoară. Înşir pe foaie mai mult emoţiile şi trăirile din viaţa de zi cu zi, dar toate le scriu cu un anumit mesaj. Îmi doresc să ajungă la cititor îndemnul pentru rugăciune, pentru trăirea corectă şi adevărată.

Gândurile versificate de dvs. au ajuns pe paginile a numeroase reviste şi publicaţii atât din Republica Moldova, cât şi din România. De curând aţi fost premiat cu diplomă în cadrul Galei Premiilor Revistei Regal Literar din România – premiu pentru creaţie. Cum v-a găsit acest premiu şi cu ce gânduri de perspectivă?

Nu mă socot chiar atât de bun în arta de a scrie, pentru că încă sunt la început de cale. Această diplomă m-a luat prin surprindere. Deşi nu colaboram de mult cu această revistă, ei au hotărât să-mi acorde diploma. Le mulţumesc foarte mult, sunt încântat. Perspectivele sunt, de fapt, îndemnul regretatului Nicolae Dabija – să editez o carte.

Sursa: trm.md

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *