Ion Creangă – eternitate românească de Iulia NICUȚA, studentă în anul II la Colegiul Pedagogic „Ion Creangă” din Bălți

Ion Creangă – un nume plin de căldură și amintiri plăcute din copilărie. Născut pe data de 1 martie 1837, la Humulești, județul Neamț, Creangă este un scriitor cunoscut și apreciat pentru poveștile, povestirile și basmele sale.

Acest autor este însoțitorul nostru în calea maturizării. Am crescut cu poveștile lui, spuse de bunica, înainte de culcare, în serile când după fereastră ningea, iar în casă era o căldură care te făcea să arunci plapuma de pe tine. Ele ne-au marcat copilăria, lucrări precum Ivan Turbincă, Punguța cu doi bani sau Capra cu trei iezi au constituit primii pași în dezvoltarea imaginației noastre creative, dar și o încurajare spre ghidușii. Astăzi, ajunși maturi și conștienți de valoarea creațiilor sale, noi suntem cei care inițiem micuții în tainele poveștilor sale.

Le povestim, mai ales, din „Amintiri din copilărie” – opera crengiană reprezentativă, care este o adevărată comoară a literaturii române, fiind nu doar o suită de istorioare din copilăria lui Nică, ci și o întreagă serie de realități istorico-sociale. Pășind peste hotarele unor întâmplări din copilărie, observăm o sinteză a tradițiilor și regulilor de viață ale unei comunități. Aici, Creangă reflectă filosofia românului și a societății românești, inserând valorile și modul de viață al țăranului tipic.

Pe lângă opera inedită, Ion Creangă a avut și o biografie deosebită. A fost preot timp de 11 ani, dar fără a avea o chemare, o predispoziție pentru această profesie. A urmat-o, mai curând, pentru că era, în viziunea mamei sale, o salvare de la sărăcie. Din cauza mai multor încălcări pe care le-a făcut – mersul la teatru, împușcatul în ciorile din turla bisericii, s-a tuns ca un mirean – a fost exclus din rândul popilor. În aceeași perioadă, divorțează de soția sa, cu care are un fiu – Constantin Creangă.

Un moment important în viața lui îl reprezintă întâlnirea, în 1875, cu Mihai Eminescu, care îl invită la Junimea. Creangă și Eminescu vor rămâne buni prieteni până la moartea celui de-al doilea în 1889.

Creangă moare la Iași, în același an, pe 31 decembrie.

Pentru mine, Creangă este unul dintre cei mai importanți reprezentanți ai literaturii române, nu numai a celei din secolul al XIX-lea, dar și ai literaturii din toate timpurile. Poveștile lui au înfrumusețat copilăria mea și cred că a multor altor copii, căci, fiind mici, ne bucurăm deopotrivă de răzbunarea caprei și de aventurile lui Harap-alb. Anume pentru că plac copiilor, poveștile lui Creangă vor trăi veșnic, transmițându-se din generație în generație, de la părinți la copii, marcând spiritualitatea românilor.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *