Moldova- ,,Săraca țara bogată” 

I ,,Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai”

Moldova – plaiul meu natal, leagănul copilăriei mele și speranța mea de viață. Ea este o parte inseparabilă a sufletului meu, căci mă asociez cu poporul și istoria sa, uneori tragică.

O legendă menționată și în prefața romanului ,,Baltagul” de Mihail Sadoveanu invocă momentul apariției Moldovei. Conform ei, Dumnezeu a împărțit tot Pământul oamenilor, iar moldoveanul, prezentat cel din urmă în fața Sa, a rămas fără teren. Atunci Domnului i s-a făcut milă și i-a oferit poporului moldovenesc o parte din Rai. Natura extraordinară, clima blândă, solul bogat și fertil au întărit veracitatea acestei metafore acordată acestui spațiu. Răsăriturile și apusurile la sat privite de pe malul râului nici nu se compară cu alte peisaje pitorești ale lumii.

II De jure- unică, de facto- soră mai mare

În Antichitate, teritoriul Moldovei a fost locuit de către Daci, iar mai târziu a fost puternic influențat de romani și mai multe popoare migratoare, pentru ca mai departe să fie ținta de cucerire ale mai multor imperii, printre care și cel Țarist. Țările mici sunt mereu câmp de luptă pentru statele mari. Aflată la carrefour-ul marilor influențe politice europene, Moldova reușește într-un sfârșit să-și declare independența la 27 august 1991.

Conform art. 1.1 al Constituției, ,,Republica Moldova este un stat suveran şi independent, unitar şi indivizibil.” Cu toate acestea, avem pe teritoriu două regiuni autonome.

Conform câtorva teorii, un clan de turci oghuz au migrat spre Balcani în contextul unor conflicte inter-tribale. Stabilindu-se în Bulgaria medievală și convertindu-se din Islam la Creștinism Ortodox, au fost numiți turci găgăuzi.

1991, sfârșitul războiului Rece, înfrângerea socialismului și dezintegrarea URSS, iar drept consecință, 15 state și-au declarat independența, printre care și Republica Moldova. Totuși, părerea locuitorilor din stânga Nistrului nu este întrebată, unde influența rusă este semnificativă deja de câteva generații. O dată cu aderarea la ONU (2 martie 1992), Mircea Snegur, președintele în exercițiu, autorizează o intervenție militară contra forțelor rebele transnistrene. După războiul de pe Nistru (1991-1992) urmează pactul de încetare a focului, totuși conflictul rămâne nerezolvat până astăzi, în ciuda încercărilor formatului 5+2 (Republica Moldova și Transnistria, mediatori din partea OSCE, Federația Rusă și Ucraina, observatori– Uniunea Europeană și Statele Unite) de a ajunge la un consens.

III Economie slăbită dar o spiritualitate puternică

Dacă pe timpul Imperiului Rus aici se producea jumătate din volumul de vin iar apoi se considera că anume în Basarabia se găsește cea mai calitativă producție agricolă din toată Uniunea Sovietică, acum, Republica Moldova este considerată cea mai săracă țară din Europa, cu un minimum vital de mai puțin de 100 euro.

La cei 30 de ani ai săi, Republica Moldova încă încearcă să construiască o economie puternică pe ruinele centralizării socialiste. La sfârșitul anilor 2000, Moldova înregistrează o rată considerabilă de emigrare a populației în căutare de locuri de muncă. Transferurile bănești de peste hotare reprezintă aproape 38% din PIB-ul Moldovei, al doilea cel mai ridicat din lume după Tadjikistan (45%). Dacă la sfârșitul anilor ’80 populația număra în jur de 4,5 milioane de oameni, conform BNS (Biroul Național de Statistică); în 2006 numărul populației este aproximat la 3,5 milioane, iar în 2019 – 2,7 milioane.

Majoritatea moldovenilor lucrează în străinătate și o masă considerabilă de studenți aplică pentru universități peste hotarele țării, pentru a putea în perspectivă să își ajute familia. În ciuda timpurilor dificile prin care trece țara mea, cea mai mare bogăție a rămas intactă: coeziunea familială. Chiar dacă lucrează departe de casă, un copil nu uită să își ajute părinții, o soră care a reușit să se afirme în altă țară îl va aduce imediat pe fratele său pentru a-l ghida spre o viață mai bună.

Sufletul moldovenesc nu se înțelege, el se simte. Acestea sunt lacrimile mamelor care și-au pierdut copiii în război. Acestea sunt strigătele de durere ale văduvelor care nu aveau cu ce să-și hrănească copiii pe timpul colectivizărilor staliniste. Acesta este sângele strămoșilor noștri căzuți în războiul pentru apărarea patriei. Suntem generoși pentru că știm cum este să nu ai. Suntem primitori și călduroși pentru că am avut o istorie dură, care ne-a învățat adevăratele valori în viață: Familia, Spiritualitatea, Smerenia și Dragostea pentru aproape.

Viața continuă în ciuda perioadei grele prin care trece țara mea. ,,Săraca țară bogată”, vorba poetului. Din păcate, aceasta caracteristică este actuală. Încărcată cu o istorie marcantă, Moldova și-a câștigat demnitatea prin bătălii și războaie. Ea nu a cedat niciodată în fața dușmanilor, iar idealurile acestui teritoriu minunat nu trebuie să depindă niciodată de vreun interes străin. Unica supunere pe care a cunoscut-o poporului meu a fost în fața lui Dumnezeu. Respectul divinității, dar de asemenea și dragostea pentru ai săi, sunt exprimate prin tradiții și obiceiuri, sărbători și petreceri populare, care ne fac unici și speciali din punct de vedere cultural.

Moldova este patria strămoșilor mei, dar și locul unde mă simt cel mai bine. Pentru mine, Moldova reprezintă și va reprezenta mereu casa mea. Oricare vor fi orizonturile spre care pașii mă vor conduce, țara mea, Moldova, va fi mereu în inima și sufletul meu.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *