Particularitățile de limbaj ale poeziei lui Romulus Bucur

În cadrul atelierului „Vlad Ioviță”, scriitorul Dumitru Crudu m-a provocat să fac o prezentare a volumului de poezie intitulat „Poeme alese” de Romulus Bucur. În cele ce urmează, mă voi referi la particularitățile de limbaj ale poeziei lui Romulus Bucur, dar nu înainte de a preciza că poezia pe care o scrie poetul se încadrează în postmodernism, el fiind unul dintre cei mai originali poeți ai generației 80. Amintim că postmodernismul este o orientare care are loc la sfârșitul secolului XX, și țin să-l citez pe N. Plăcintă care spunea că: „Postmodernismul presupune redobândirea obiectivității, poeții postmoderniști dorind să schimbe la față literatura, readucând în lume realul”.

Majoritatea poeziilor din volumul intitulat „Poeme alese”, au aspect biografic: „inutil să vă bateți capul/ e vorba de ziua și ora nașterii mele/ m-am născut vânăt/ amărât ca un pisoi/ pescuit dintr-o latrină/ a trebuit să mi se dea/ palme să țip să se vadă că sânt viu”. Verbele „m-am născut”, „sunt viu” subliniază identitatea autorului, iar dorința de afirmare este reliefată prin versurile: „a trebuit să mi se dea/ palme să țip să se vadă că sânt viu”. Verbul la modul conjunctiv- prezent „să țip” reprezintă un strigăt al identității umane.

Nevoia de identitate a omului contemporan este accentuată și în versurile: „în timp ce eu/ descoperindu-mi/ cam aceleași probleme/ ca și tânăra eroină/ am scos involuntar (?)/ legitimația de serviciu:/ Unitatea Grup Școlar IVA/ Tov. Bucur Romulus/ Funcția profesor”.

O particularitate importantă a poeziei lui Romulus Bucur este interesul pentru prezent și actualitate. Pentru a accentua existența banală de zi de zi, poetul apelează la un lexic sec și monoton: „Duminică./ Familia așezată în jurul mesei./ „Când eram eu de vârsta ta…”/ (Glasurile celorlalți/ ajung la tine/ ca bolboroseala/ cuiva ce se îneacă/ în băutura rămasă/ pe fundul unei uriașe sticle)”. Observăm, așadar, revolta și repulsia omului contemporan. Rutina și plictisul se fac resimțite în versurile: „iar ți se face foame/ iar se murdăresc rufele/ și trebuie spălate”.

De asemenea observăm tendința spre modernizarea miturilor („Prin noianul de lume al gării/ a apărut un bărbat cu înfățișare ciudată/ cerând un bilet spre Ithaca”.). Poemul evocă peripețiile celebrului erou grec Ulise. Atestăm o ironie accentuată în versurile: „ulise în ecranizarea tv/ a odiseii mâncând brânză/ cu ceea ce dialectal se numește brâncă”. Nelipsite de ironie sunt și versurile: „o, albie de porci ai perfecțiunii/ o, mici aranjamente cu eternitatea/ avantaje ale condiției de poet/ infam negustor al propriei vieți/ pe cuvinte de gumă”.

Poetul Romulus Bucur surprinde cititorul prin concretețe și directețe. Iată un exemplu elocvent: „în loc să frec pe jos să bat covoare/ sau alte alea ace intră în atribuțiile/ unui soț nu model dar barem normal/ eu scriu poezii/ pentru liniștea nostră/ adică îi întind collie de hârtie/ acoperite cu un scris oricum/ greu lizibil și văd/ că mă privește tandru ca și cum/ s-ar abține să-mi zică vreo două/ totuși frântă de oboseală/ se așează cinci minute/ în fotoliu și mi le cere/ zicând apoi sânt bune/ lasă-le așa nu schimba nimic”.

La fel ca și alți poeți postmoderniști, Romulus Bucur elimină majuscula, asimilează numele proprii numelor comune și eliberează scrisul de semnele de punctuație. Așa cum spunea cercetătoarea Ana Bantoș: „Poetul postmodernist este rebelul ce simte nevoia eliberării de clișeele și convențiile tradiției”.

Întâlnim în mai multe versuri folosirea numeralului. Poetul subliniază: „anul 1978 a fost extrem de bogat”. Versurile „în 1980 terminam facultatea”, exprimă exactitea și precizia unor evenimente care au marcat viața poetului. Volumul de față abundă în cuvinte englezești, ceea ce demonstrează încă o dată interesul poetului de a accentua tendințele și preocupările moderne. Citez: „până la urmă îi spui/ you are the best ever/ po-vești îți răspunde/ despărțind cuvântul în/ silabe sînt ok și-atât”. O ironie accentuată exprimă versurile: „fast food love/ pa dam pa dam”. Nelipsite de ironie sunt și următoarele versuri: „Oh Lord won’t you buy me a color TV?”.

Poezia lui Romulus Bucur surprinde și șochează, totodată, cititorul prin directețea și senzualitatea accentuată, poetul folosind de multe ori cuvinte vulgare sau chiar obscene. Ajungem la ideea pe care o sublinia Șefania Mincu în lucrarea „Despre starea poeziei”, că „Experimentele textualiste”, evoluează spre prozaizarea, sau jurnalizarea scriiturii”. În volumul „Poeme alese” ne atrag atenția câteva pagini de proză confesivă, propoziții scurte care subliniază tendința spre senzualite și carnal: „seara târziu. îi sună la ușă. Ea îi iese în întâmpinare în cămașă de noapte. după o încercare nereușită din spate în picioare totul se termină în grabă în pat. după în timp ce el se îmbracă ea îl întreabă de fapt de ce ai venit? ca să îți spun noapte bună.” În acest context, găsesc potrivită afirmația doctorului în filologie Ioan Radu Văcărescu, care afirmă că „Postmodernismul marchează ruptura definită de modernism anume prin radicalizarea estetică și etică a discursului poetic”.

Pe de o parte, întâlnim o poezie de natură erotică, iar pe de altă parte, descoperim un poet tandru și sentimental: „camera unei fete- / o trotinetă/ într-un colt/ o masa plină de cărți/ (o strângeam în brațe- aerul/ de sticlă topită/ al discotecii/ ești o pisică egipteană/ -o fi existând așa ceva?)/ o aripă de praf/ singurul lucru rămas nemâncat/ de pisici”.

Rezumând cele spuse mai sus, conchidem ideea că Romulus Bucur este un adevărat maestru al poeziei postmoderniste, remarcându-se prin directețea și originalitatea discursului poetic.

Articole asemănătoare

Răspunsuri

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *